MOȘ NICOLAE

În calendarul popular, Sfântul Nicolae face parte din categoria sfinţilor care apar asemenea unor bătrâni, ca nişte moşi cu barbă. La nivelul mentalităţii populare vechi, timpul era transfigurat, personificat, în sensul că el se naşte, trăieşte, îmbătrâneşte şi moare, astfel că anul începe cu sfinţii tineri şi se termină cu cei bătrâni.

Moş Nicolae sau Sânicoară în Ardeal, era o zi care se sărbătorea, până în secolul al XIX-lea exclusiv din punct de vedere canonic, bisericesc. Latura comercială a acestei sărbători s-a dezvoltat pe partea protestantă şi catolică, cu începutul secolului XX, atunci când Moş Nicolae a devent un fel de precursor al lui Moş Crăciun, Santa Claus, de la care copiii aşteaptă cu nerăbdare noaptea în care Moş Nicolae le aduce daruri. Obiceiul de a aduce daruri pare să fie încetăţenit pe filiera urbană, de unde şi partea mai comercială a sărbătorii. Totuşi, în această perioadă apare cel mai frecvent ideea de dar, darul care are menirea de a strânge relaţia între oameni. Obiceiul darurilor vine de la cunoscuta blândeţe a acestuia, mai ales că, aşa cum se spune, la sfârşitul vieţii, el şi-a donat întreaga avere săracilor. În tradiţia populară Sfântul Nicolae era un justiţiar, de aici şi nuieluşa care era un motiv de îngrijorare pentru copiii mai puţin cuminţi. Această nuieluşă a apărut, în imaginaţia populară, de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect, că îi pedepsea pe cei care făceau diverse rele.

Ajunul acestei sărbători este considerat ca fiind foarte important, se făceau pregătiri pentru cadourile care erau puse în ciuboţele. Dacă la Crăciun cadourile se pun sub brad, acum Moş Nicolae aduce cadouri în ciorăpei, ciuboţele şi se spune că el coboară pe horn, pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. Despre această venire a moşului pe horn se vorbeşte într-o legendă despre niște fete care erau sărace şi care doreau să se căsătorească, astfel că, moşul intrând pe hornul casei, la fiecare le-a dat câte un săculeţ cu bani sau cu aur. De sărbătoarea Sfântului Nicolae, fiecare membru al familiei se pregăteşte într-un fel anume. Copiii îşi pregătesc ghetuţele, bunicii fac previziuni meteorologice, în timp ce fetele pregăteau o colivă pe care o păstrau până la Anul Nou, atunci când doreau să îşi facă de ursită. Tot acum se pun crenguţe în apă astfel încât acestea să înverzească până la Crăciun. La sfârşit de an, o dată cu îmbătrânirea timpului calendaristic, sunt consemnate, în calendarul popular, o serie de sărbători ale sfinţilor moşi precum Moş Andrei, Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun, urmând ca o dată cu înnoirea anului să apară alţi sfinţi, tineri, începând cu Sfântul Vasile care, de cele mai multe ori, apare în tradiţia populară ca un tânăr cu multă voie bună, vesel, continuând cu Sfântul Gheorghe, Sfântul Toader.

Sfântul Nicolae este uneori considerat, în tradiţia populară ca fiind foarte important, imediat după Sfântul Arhanghel Mihail, din acest motiv el aflându-se la miazănoapte, astfel că în noaptea de Anul Nou, atunci când se deschid cerurile el poate fi văzut. De asemenea, importanţa pe care o are Sfântul Nicolae este redată în credinţa populară prin faptul că Dumnezu l-a desemnat să păzească porţile cerului. Timpul este îmbătrânit, ziua este scurtă, noaptea este lungă, iar omul arhaic a considerat că soarele, supărat de nelegiuiri, străluceşte din ce în ce mai puţin. Acest fapt a fost pus în relaţie cu Sfântul Nicolae care păzeşte astfel lumina, soarele, pentru ca acesta să nu se stingă de tot sau să scape prin porţile cerului. În tradiţia populară se spune că porţile cerului sunt păzite de doi sfinţi, unul tânăr, Toader, şi de unul bătrân, Nicolae. De Sfântul Nicolae ziua începe chiar să crească, deşi acest lucru nu se întâmplă decât după solstiţiul de iarnă.

Moş Nicolae apare cel mai des în legendele populare româneşti, mai ales în Maramureş, ca un bătrân cu barba albă călare pe un cal alb care trebuia să aducă neapărat, de ziua lui, zăpadă. În această zi se făceau şi previziuni meteorologice, astfel că dacă ningea în acea zi, oamenii din vechime se aşteptau la o iarnă scurtă, iar dacă nu nigea, oamenii se aşteptau la o iarnă lungă. De obicei, astfel de previziuni meteorologice se făceau cu precădere în ajunul marilor sărbători, aşa cum erau şi la Anul Nou, Bobotează, făcând parte din categoria practicilor ritual-cermoniale din preajma marilor sărbători populare tradiţionale. Moş Nicolae apare ca fiind patron al celor care călătoresc pe apă, fiind un sprijin şi o călăuză pentru toţi cei care şi-au legat viaţa de apă, fiind patron al corăbierilor, al plutaşilor. De asemenea, tradiţia populară îl menţionează ca fiind un apărător, protector al fetelor sărace, mai ales a celor necăsătorite şi se spune că le căsătoreşte pe cele care îşi doresc o familie. Sfântul Nicolae este foarte iubit în ţările ortodoxe, atât Grecia, cât şi Rusia îl au ca ocrotitor, de aici şi numele atât de des întâlnit al sfântului în aceste ţări. În zonele cu populaţie catolică sau greco-catolică de la noi din ţară, Sfântul Nicolae este sărbătorit mai ales de copii care fac diverse serbări, petreceri în aşteptarea darurilor. În mediul ortodox aceste sărbători au prins mai puţin, fiind mai pregnantă sărbătoarea religioasă, dar Sfântul Nicolae este văzut ca un protector al copiilor, precum şi al tinerilor.

Cu sărbătoarea Sfântului Nicolae are loc şi debutul pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă, acum se formează ceata de colindători, se alege căpetenia, cel care avea obligaţia să aibă grijă de bunul mers al pregătirilor. Această ceată de colindători era formată, în comunităţile tradiţionale, exclusiv din flăcăi, care se întâlneau începând cu Sfântul Nicolae până la Ajunul Crăciunului, iar în Moldova până la Anul Nou, dat fiind că în Moldova nu există forma de colind cu măşti la Crăciun, cum este în Maramureş şi Transilvania. Moş Nicolae era considerat ca fiind patronul cetei de tineri astfel că pregătirile acestora pentru colindat nu puteau începe decât în ziua acestuia de sărbătorire. Cu Sfântul Nicolae debutează pregătirea obiceiurilor de iarnă şi începe o perioadă mult aşteptată în comunitatea tradiţională, cea între 6 decembrie şi 8 ianuarie, timp în care, după Sfântul Nicolae vine sărbătoarea tradiţională a Ignatului, Crăciunul, Sfântul Ştefan, Ajunul Anului Nou, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza şi Sfântul Ion, perioada cea mai încărcată de semnificaţii în satul tradiţional românesc. Moş Nicolae sau Moş Nicoară din tradiţia populară românească este substitutul Sfântului Ierarh Nicolae din calendarul ortodox. De la acesta a împrumutat bunătatea, sfinţenia, blândeţea, atribute ale Sfântului Nicolae. Moşul este ocrotitorul copiilor, al tinerilor în general, precum şi al fetelor tinere pe care le ajută şi le sfătuieşte în problema căsătoriei. Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi.

Chiar antroponimicul este relevant. «Nike» înseamnă în greceşte «victorie», iar «laos», «popor». Numele înseamnă om care face parte dintr-un popor victorios. Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi, în tradiţia populară. Aduce bucurie în casele oamenilor şi mai ales la copii, fiind cunoscut faptul că sfântul a înviat trei copii ucişi de un hangiu. Acest obicei de a oferi cadouri, precum şi sărbătorirea cu fast a luat amploare începând cu secolul XVIII- XIX, în Europa apuseană, mai ales în Olanda. Sfântul Nicolae, ca patron al oraşului Amsterdam, era foarte iubit de către olandezii care l-au purtat apoi cu ei şi atunci când au emigrat în America. Transmutarea dinspre Sfântul Nicolae spre Santa Claus s-a făcut numai din punct de vedere comercial. Sfântul Nicolae, iubit de comunitatea olandeză era reprezentat de un bătrân cu pelerină şi cu barbă. Aşa apare şi confuzia cu Santa Claus, la începutul secolului XIX, când emigranţii care pornesc spre America, în special populaţia anglo-saxonă, printre care şi olandezii, duc acest obicei, al darurilor Sfântului Nicolae. Dacă la olandezi este vorba de Sinter Claus care vine de la Sinter Nicolas, la americani devine Santa Claus. Starea de confuzie totală este dată de un desenator, Thomas Nast, care prin 1860 îl reprezintă pe Moş Nicolae ca un moş cu barbă albă şi cu pelerină roşie.

NO LAND FROM OLD MAN

Mă simt, deci exist, șansă nu înseamnă neapărat căstig, cum nici soarta nu înseamnă neapărat eșec.

Ziua Tatălui și Ziua Mamei au fost legiferate ca sărbători în România începând cu anul 2010. Legea cu privire la aceste două sărbători a fost aprobată de Senatul Românieiîn luna iunie 2009 unui grup de parlamentari români, printre care Ludovic Orban, Mircia Giurgiu și Liana Dumitrescu. Pe 29 septembrie 2009, legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților.

  Ziua Tatălui a fost sărbătorită oficial, pentru prima dată în România, în data de 9 mai 2010 (în a doua duminică a lunii mai). Anul acesta ziua tatălui se sărbătorește în 13 mai 2018.

  Datele calendaristice în care se va sărbători ziua tatălui sunt următoarele: 12 mai 2019, 10 mai2020, 9 mai 2021, 8 mai 2022, 14 mai 2023, 12 mai 2024 și 11 mai 2025.

ASTENIE DE PRIMĂVARĂ

Cu toții, avem aceași destinaţie.
Și unde ajungem,
Călcând'u-ne'n picioare.
(de-a lungul vieții)
Inconștienți și incapabili,
Să fim mulțumitori,
Și împăcați, măcar cu noi.

PORCII k adjectiv

Sunt "omniprezenți" 😂😂😂.
Și nu! Nu zboară!
Bine, mai zboară câte unul, caz în care este "doborât" 😂😂😂 pentru că asta era si ideea.
Oricum insuficient să ne strice sărbătorile (că și număr)......
..... sau invers?!
Se spune că ăștia care zboară au o problemă cu ADN' ul,
în alta ordine;
"€U" unul sunt vegetarian, pun și o pungă de vegeta pe carnea de grătar
(la marinat) prin analogie, asta înseamnă că nu pot fi afectate nici celelalte milioane de români, ce de asemeni, folosesc carnea de mici, făcută din toate resturile, ideea fiind să dea bine în poză ( selfie ) 😂😂😂 că se observă, restul grătarului este plin de copanele, iar în planul doi stând berea și manelele, "care nu se aude" 😂😂😂 poza cu sonor nu se face, așa că pot să se dea cocalari și să zică că au ascultat Eminescu în lectura autorului* 😂😂😂.

Pamflet 🙈🙉🙊

SPIRITUALITATE vs TRADIȚII

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Gheorghe cel Victorios

Potrivit legendei, sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A trăit în vremea împăratului Dioclețian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei și victoriilor sale, ajunge conducător de armată.

În anul 303, împăratul Dioclețian va începe lupta împotriva creștinilor.

 Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciși. În fața acestei situații, Sfântul Gheorghe nu se ferește să-și mărturisească credința în Hristos, motiv pentru care va fi întemnițat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept, etc, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunțe la credința sa.

   Cei prezenți la aceste suferințe, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat și că a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul.

  Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfti zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credința în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire.

Sfântul Gheorghe în iconografie

  Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legendă pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur.

 Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă.

  Sfantul Gheorghe pe Steagul Moldovei

Reprezentarea Sfantului Gheorghe doborand balaurul este prezenta si pe Steagul Moldovei, aflat la Manastirea Zografu din Muntele Athos. Pe acest steag se afla si rugaciunea Sfantului Stefan cel Mare catre Sfantul Gheorghe: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si în cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale“. Mentionam ca pecetea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei poarta chipul Sfantului Gheorghe, preluat dupa steagul de lupta al Sfantului Stefan cel Mare.

CE SEMNIFICA BĂTUTUL ÎN TOACA

                  **SPIRITUALITATE**    

 

– De ce se bate toaca în bisericile ortodoxe?
   

   În biserica ortodoxă, din Joia Mare până la Paşti, toaca ia locul clopotelor care nu se mai trag în biserici. Simbolistica lemnului este legată de lemnul crucii. Bătăile de toacă sunt asemuite în lumea ortodoxă cu bătutul piroanelor în mâinile şi picioarele lui Hristos.

   Cel care bate toaca se gândeşte la cele suferite de Hristos pe Crucea de pe Golgotă.

   Toaca este construită de cele mai multe ori dintr-o scândură de lemn în care se bate cu două ciocănaşe, la orele fixate pentru rugăciune. Acest instrument a apărut însă din perioada precreştină, iar creştinii l-au folosit cu mult înainte de apariţia clopotelor.

   Toaca este element arhaic în cultul bisericesc, care provine din perioada precreştină. Probabil că a fost folosită şi de păgâni cât şi în anumite manifestări publice. Să ne amintim doar de bătăile şi sunetele de tobe în lumea africană. Toaca a fost preluată apoi de lumea creştină şi a fost stilizată. Se face în principal din lemn de fag. A devenit un mod prin care erau chemaţi călugării să vină la rugăciune în biserică. Clopotele a apărut mult mai târziu.

   Toaca poate fi atât fixă cât şi portabilă, aceasta din urmă fiind bătută cu o singură mână. Există însă şi toacă din bronz, care se bate împreună cu clopotele.

   În perioada sărbătorilor pascale, de Joia Mare şi până la Paşte, nu se trage clopotul în bisericile ortodoxe, ci se bate numai toaca. Toaca şi clopotul sunt singurele instrumente muzicale acceptate în biserica ortodoxă.

”În bisericile ortodoxe se pune accentul pe rugăciune, trăire lăuntrică şi meditaţie."

SURSA: http://actualmm.ro/spiritualitate-%E2%80%93-de-ce-se-bate-toaca-in-bisericile-ortodoxe/

PAŞTELE ȘI IEPURAȘUL

 

Ce legătură are iepurașul cu Paștele? Este iepurașul animalul care ilustrează cel mai bine simbolistica Paștelor? Se găsește în Biblie vreo legătură între iepuraș și sărbătoarea de Paști?

“Iepurasul de Paști este un simbol păgân, emblemă a fertilității, asociat de creștini cu aparițiile lui Iisus dupa Înviere. Prima menționare a iepurașului ca simbol pascal apare în Germania, în 1590. În unele regiuni din această țară se credea că iepurașul aduce ouăle roșii în Joia Mare și pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paștelui.

În tradiția păgână anglo-saxonă exista o zeiță pe nume Eostre, cunoscută drept zeița primăverii. Simbolurile ei principale erau oul și iepurele. Există o legendă potrivit căreia zeița a găsit o pasăre rănită în timpul iernii, iar singura soluție pentru a o salva a fost să o transforme în iepure. Deși nu mai era pasăre, iepurele putea să facă ouă.

Primăvara avea loc un festival dedicat zeiței, care ținea din martie până la sfârșitul lui aprilie. Când creștinismul a ajuns la anglo-saxoni, multe tradiții din timpul festivalului lui Eostre au fost adaptate în ceremoniile în onoarea Învierii lui Iisus, întrucât aveau loc în același timp și îi încurajau pe păgâni să se convertească. Drept rezultat, numele Paștelui în engleză, Easter, provine de la Eostre.

Iepurașii fac parte din poveste întrucât sunt simbolul lui Eostre, dar și penrtu că iepurii sunt puternic legați de lună în tradiția păgână. Iepurele era și un simbol al lunii, iar ciclurile lunii determină în ce zi sărbătorim Paștele în fiecare an.

În Germania, iepurașii de Paște erau albi și se credea că dacă un copil este foarte cuminte, un iepuraș le va aduce un coș plin de ouă colorate. Tot în Germania s-au născut și primii iepurași de Paște dulci, în secolul 19. Ei erau făcuți din aluat de foi și zahăr.

În zilele noastre, iepurașul de Paște există cam în toată lumea, existând doar mici diferențe între tradiții. Există însă câteva locuri unde iepurele este înlocuit de alte animale. În Elveția, de exemplu, cucii aduc ouăle colorate la copii, iar în anumite zone din Germania, cei mic cred în vulpița de Paște.”

Sursa: http://www.realitatea.net/de-unde-vine-legenda-iepurasului-de-paste_827308.html

  Iepurasul si ouale de Paste. 

  Semnificatii
  Iepurasul de Paste

Pe cat de simpatic, pe atat de necunoscuta povestea lui. De unde a aparut oare acest obicei si de ce a ajuns el sa fie asociat cu cea mai mare sarbatoare crestina a oamenilor?

In vremuri indepartate, ca de altfel si in zilele noastre, iepurele era privit drept un simbol al fertilitatii, unele culturi considerandu-l chiar un mesager sacru al divinitatii. O veche legenda nordica spune ca, intr-o iarna, zeita Eostre a gasit o pasare ranita pe camp. Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrand insa capacitatea de a depune oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica decora toate ouale facute si i le daruia zeitei. Aceasta legenda se pastreaza vie chiar si in zilele noastre, copiii asteptand de Paste iepurasul care face un cuib plin de oua colorate.

Cea dintai atestare documentara a prezentei iepurelui in simbolistica pascala a aparut in Germania, in 1500, primele dulciuri in forma de iepurasi fiind inventate tot aici, in jurul anului 1800. La scurt timp, in aceeasi perioada, in Franta si Germania apar si primele oua de ciocolata.

De ce oua rosii de Paste?

Legendele crestine leaga simbolul oualelor rosii de patimile lui Iisus. Una dintre legende sustine ca toate pietrele aruncate in Iisus se transformau in oua rosii de indata ce il atingeau. O alta afirma ca Sf. Maria, mergand sa-si vada Fiul rastignit, i-a dus oua, care s-au insangerat sub cruce. Se mai spune ca, dupa moartea lui Iisus, carturarii saducei si rabinii farisei ar fi facut un ospat de bucurie, la care unul dintre ei ar fi spus: "Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus. Nici nu si-a terminat bine spusele ca ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.

Decorarea oualelor de Paste implica o gama variata de forme si simboluri. Deseori ne minunam de arta cu care acestea sunt incondeiate, fara a intelege insa mesajul cuprins in ea. De aceea, am ales sa identific semnificatiile celor mai des uzitate elemente stilistice geometrice:

linia dreapta verticala = viata;

linia dreapta orizontala = moartea;

linia dubla dreapta = eternitatea;

linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea;

linia usor ondulata = apa, purificarea;

spirala = timpul, vesnicia;

dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.

Concluzie:

Din ce în ce mai mult, în credința creștină, de-a lungul anilor, s-au strecurat elemente păgâne. Dumnezeu este categoric împotriva acestor “împrumuturi”. Cineva (Diavolul) are grijă ca să înlăture treptat, dar sigur, pe Domnul Hristos din creștinism:

Locul mielului este “furat” de iepuraș.

Azima este înlocuită cu cozonacul sau cu checul.

Sarmalele și ouăle detronează definitiv mâncarea simplă.

Verdețurile amare sunt înghițite de preparate culinare grase, cu carne.

Sursa articol: www.intrebariimportante.ro

APRILIE 7.2

*DIN ISTORIA CRESTINA

   Oamenii acelor vremuri aveau părerea că lumea ajunsese la o asemenea degradare încât nimic nu mai putea salva situația decât intervenția divinității la scară cosmică, intervenție supranaturală făcută cu ajutorul unui trimis supranatural, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, care va decide, în urma unei Judecăți finale cine va moșteni Împărăția, accentuându-se că acest lucru se va întâmpla ca urmare a dăruirii ei de către Dumnezeu, și nu a vreunor merite omenești.

    Împărăția lui Dumnezeu - numită și „Împărăția Cerurilor”, conform bisericilor creștine este un tărâm spiritual în care Dumnezeu va domni ca rege.
  Denumirea apare de mai multe ori în Noul Testament, fiind folosită pentru prima oară de Iisus Hristos. Si este considerată ca fiind tema centrală a predicării lui Hristos.

  Proclamarea Împărăției de către Isus avand un caracter mult mai cuprinzător, deși locurile în care Isus vorbește explicit despre Împărăție nu sunt numeroase, întreaga lui propovăduire și lucrare sunt marcate de această realitate dominantă.

  Oricum consensul literaturii teologice de azi este că Isus  considera Împărăția lui Dumnezeu drept un viitor eveniment/mișcare către o eshatologie etică fără sfârșit, si nu un spatiu apocaliptic.

*(Escatologia (scris și eshatologia, în limba greacă veche: εσχατολογία, cuvânt compus din τὰ ἔσχατα ta és-chata = "ultimele lucruri" și logos → -logie = "studiu", "învățătură" despre...) este o doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte ("eshatologie individuală")* 

PUTEM SPUNE CA DESI ;

Iisus, n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan .
N-a avut diploma, si totusi I se spună, Invatator.
N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator.
N-a avut armata, si totusi se temeau de EL .
N-a castigat nici un razboi , si totusi a cucerit lumea .
N-a comis nici o crima, si totusi l-au rastignit .
A fost inmormantat , si totusi traieste si azi .

   Undeva in **istoria apropiata** s-a prezis totusi si sfarsitul lumii, mai exact undeva prin 1988, pe aproape, pentru ca dupa cum probabil se stie, acesta, **sfsrsitul lumii...asa cum o stim** s-a intamplat un an mai tarziu. :)))

    Un anume,**Lindsey cât și Whisenant** pornind de la ideea că smochinul din Biblie este un simbol al poporului lui Israel, iar după somnul de iarnă al smochinului (exodul lui Israel printre neamuri), smochinul va face din nou frunze (adică va deveni din nou un stat suveran, ceea ce s-a și întâmplat în 1948).
    În Biblie o generație durează 40 de ani, iar 1948+40=1988, acesta fiind unul din motivele pentru care ambii erau de părere ca sfârșitul lumii se va petrece precis/cel mai târziu în 1988.

    MAI EXACT AVEM

    Hal Lindsey a vestit sfârșitul lumii la sfârșitul anilor '80, într-o carte vândută în 28 de milioane de exemplare (cea mai citită carte din lume, după Biblie).
   Abia Edgar Whisenant, un **inginer de rachete de la NASA** a publicat o carte în care revela 88 de motive pentru care sfârșitul lumii se va petrece în 1988, în timpul sărbătorii evreiești de Roș Hașana.
    Recunoscand totusi că nu știa ziua și ora în care acest eveniment se va petrece, însă știa săptămâna în care se va petrece.
    După ce 1988 a trecut, a observat că primul deceniu al erei noastre a avut 9 ani în loc de 10, așa că a anunțat din nou sfârșitul lumii pentru 1989. *(asa da, cunoastem ce s-a intamplat in '89)*

    SAU CEVA SI MAI AMUZANT

Cand  William Miller (profetul care a produs nașterea Adventismului de Ziua a Șaptea) a vestit sfârșitul lumii între 21 martie 1843 și 21 martie 1844. După ce a trecut ultima dată, și-a revizuit calculele în baza calendarului evreu karait, anunțând sfârșitul lumii pentru 18 aprilie 1844. Samuel S. Snow a preluat mesajul lui Miller, vestind sfârșitul lumii pe 22 octombrie 1844.
   *Cu acest prilej, mii de americani au renunțat la tot ce aveau, mergând pe ideea că deoarece vine sfârșitul lumii, ei vor fi ridicați în văzduh să-l întâmpine pe Domnul, așa că nu vor mai avea nevoie de bani, terenuri, case, etc.*

**mai multe detalii pe Wki la adresele**

1.     https://ro.wikipedia.org/wiki/Isus_cel_istoric  

2.     https://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos

3.     http://www.descopera.org/viata-lui-isus/

PASCALA - 2

  

Cercetătorii susţin că au descoperit data exactă la care Iisus Hristos a fost crucificat. Potrivit unui nou studiu geologic publicat recent într-o revistă academică, Iisus ar fi fost răstignit în ziua de vineri, 3 aprilie, în anul 33.

Cum s-a decis ziua învierii lui Iisus Hristos?

  De ce creştinii sărbătoresc Paştele diferit? Calculul zilei de Paşti a iscat divergente încă din primele secole ale creştinismului, când Paştele se sărbătorea în prima duminică cu Lună plină din echinocţiul de primavară.

  Anul acesta, creştinii catolici, cât şi cei ortodocşi vor sărbători Învierea lui Iisus Hristos pe 20 aprilie, iar următorul an în care datelor vor fi aceleaşi va fi 2017. Paştele catolic şi cel ortodox au foarte rar aceeaşi dată. Asta se întâmplă din cauză că, cele două Biserici lucrează cu calendare diferite.

  Biseri­ca Romano-Catolică lucrează cu calen­darul gregorian, iar Biserica Ortodoxă pe cel iulian. În interpretare, data prăznuirii Paştelui este, spre deosebire de data Naşterii Domnului (25 decembrie) variabilă, în funcţie de prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Catolicii stabilesc prima luna plină de după echinocţiu folosind o serie de calcule şi tabele ecleziastice, pe când ortodocşii iau ca reper luna plină astronomică.

Iată datele pentru următorii ani:

Paştele Ortodox:  2019 - duminică 28 aprilie; 2020 - duminică 19 aprilie.

Pastele Catolic: 2019 - duminică 21 aprile; 2020 - duminică 12 aprilie.

  Cercetătorii susţin că au descoperit data exactă la care Iisus Hristos a fost crucificat. Potrivit unui nou studiu geologic publicat recent într-o revistă academică, Iisus ar fi fost răstignit în ziua de vineri, 3 aprilie, în anul 33.

  Cum s-a decis data învierii lui Iisus

Conciliul din Niceea, din anul 325, a decis ca toată creştinătatea să sărbătorească Paştele în prima duminică cu Lună plină a echinocţiului de primăvară, fără a stabili precis data acestui echinocţiu.

 Alte dificultăţi au apărut în stabilirea datei Paştelui în secolul al XIV-lea, după reforma calendarului, dusă la bun sfârşit de Papa Grigore al XVIII-lea - calendarul rezultat fiind cel Gregorian, în anul 1582. Astfel, cei care au păstrat vechiul calendar, cel Iulian, în vigoare din timpul lui Iulius Cezar, au stabilit ziua Paştelui după acest calendar.

  Multe state au aderat cu greu la noul calendar gregorian. Ţările protestante l-au adoptat abia spre 1700. În alte ţări, vechiul calendar a rămas în vigoare până în secolul XX.
 
  Bisericile ortodoxe rusă, sârbă, greacă şi română au adoptat noul calendar abia în 1923, dar aceste biserici au decis ca numai sărbătorile fixe (Crăciunul, Boboteaza, Adormirea Maicii Domnului) să fie stabilite după calendarul Gregorian, iar data Paştelui să se stabilească tot după calendarul Iulian, căruia să i se acorde o corecţie de 13 zile.

  Rezultă calcule complicate, care duc la o diferenţă de până la cinci săptămâni în cele­brarea pascală la bisericile romano-catolică şi protestantă, faţă de cea ortodoxă.

 

( mofturi )

PASCALĂ

" - Mami, de ce ești tristă Uite, copacii au înflorit, iarba e verde! E o zi așa frumoasă! 

- Foarte frumoasă, puiul meu.

 - Și oamenii, mami, oamenii! Sunt minunați -mi-au pus fundă roșie, mă iau în brațe, mă mângâie și mă pupă! Oamenii mă iubesc, mami! - ...

 - Mamiii! Zâmbește! 

- Zâmbesc, puiul meu, zâmbesc.

 - Ba nu! Mami, tu plângi... De ce plângi, mami 

 - De ziua asta frumoasă. Și de cât te iubesc oamenii, puiul meu.

 " Oamenii, cea mai teribilă specie😔

 PS: Si tu poti alege sa celebrezi in acest an viata si bucuria, schimbarea acestei lumi tine de fiecare dintre noi ! 💖💖💖

(e un copypast, mie nu mi-ar fi trecut prin cap, bă chiar am inventat la un moment dat, că aș fi alergic la carnea de miel)

OAMENI SI FIARE

 

     
  Facand uz de texte persuasive, doar partial sustiute, cei interesati conchid;


  Scopul nostru, al tuturor este de a face miscare cel putin jumatate de ora pe zi, preferabil pentru  slabit.

( lipseste evident recomandarea; "IN AER LIBER" )

   Valoarea fitnessului nu poate fi subestimata  atunci cand vine vorba despre  reducere riscului unor tulburari  cronice. Un studiu din 2010 publicat in International Journal of Clinical Practice a identificat 25 de afectiuni ale sanatatii in care exercitiile fizice si sportul ajuta la reducerea riscului primar si secundar.

  Exista beneficii evidente ale scaderii riscurilor de aparitie a bolilor de inima. Oricum, a te tine de un regim de fitness zilnic  te va ajuta de asemenea sa reduci si aparitia dementei, a anumitor tipuri de cancer si a diabetului de tip 2. Exercitiile fizice  cresc cantitatea de colesterol bun din sange  care, la randul lui,  reduce riscurilr de aparitie a aterosclerozei si a infarctului.

  Pana aici totul pare in ordine, se baga frica in cocalari, doar ca miscarea/sportul efectuat in vederea obtinerii acestoe deziderate ar trebui facuta intr-un mediu exterior, in aer liber, cum aminteam, doar asa organismul isi activeaza starea de refacere si reconfortare cauzate de stres.

  Sa "tragi de fiare" chiar si "la program" intr-o sala, traspirat si cu rezerve de oxige limitate contravine oricarei logici gandite in acest scop.

    RETORICA

  In principiu, oxigenarea organismului, odihna și lipsa  exceselor ar reprezita cheia metinerii unei stari generale de bine, nu doar exercitiul fizic in sine, mai ales intr-o sală, deci 😁 

  Sincer am intrat de curiiozitate in doua sali din zona* si in nici ua nu am vazut vre'un filtru de aer sau ionizator ce ar fi putut, teoretic sa diminueze ceva din anxietatea* produsa de traspiratie, bine ca nu era nici "ora de varf" adica seara, cand muzica tematica razbate pana hat in capatul strazii, mai ceva ca la nunta 💆 insa ideea era clara, toate conchideau spre aceasta noua "formula existentiala de profit" unde o adunatura de pierde vara isi consacra, si asa inutilul timp, in asi etala eventuala masa musculara.

  Oricum nu vor fi regăsiți în vreo formă domestică de activitate 🃏

   CONCLUZII

  Acest cumul de caractere enzimatice, lipsite de cea mai elemetara perspectiva, isi irosesc practic ani di viata, facand nimic 😰  😂😂😂




BRAVO GENERATIE !

ASISTENTA SOCIALA vs ASISTATI SOCIALI

  De la bun inceput subliniez ca articolul se doreste a fi nu mai mult decat un "RECAP" ce se defineste in traducere libera printr-o repetare "de facto" a unei situatii ( subiect ) deja existenta dar insuficient aprofundata ca si complexitate, sau aspect.

  PROLOG

  Un om aplecat pe marginea unei gropi, intindea mana sa scoata un pisic, nefericit, ce cazuse din "ce motive", de cate ori ajungea sa-l prinda acesta se zburlea si il zgaria, ferindu-se.
   Intamplator, un trecator, observa situatia si il intreaba;
- De ce te chinui sa-l scoti, nu vezi ca e salbatic?
la care omul raspunde;
-El,...da, EU, nu!

  Altfel spus, undeva pe "drumul" dintre realitate si adevar, anumite amanunte nu se fac simtite, ceea ce de la sine creaza, persuasiv, o subtila manipulare (pleonasm de fond )_(sau de opinie ) subliminala.
  Cu toate ca multi nu vor inghiti* asta, pensia de stat, este o forma de "asistenta sociala", in aceeasi categorie se incadreaza si alocatia pentru copii, bonurile de masa ( cu toate extensiile existente, voucere, decontari...etc.. ) ; ca se enunt doar cateva aspecte sunt trecute de regula cu vederea.
  Din cele enuntate inainte excludem cazurile "nesimtite", vorbim de acele pensii mici, ce nu pot face obiectul unui trai peste limita saraciei, insa indemnizatia de crestere a copilului ar trebui sa se constituie intr-un subiect public ( fiind procentuala_no comment! ) .

 DE UNDE

  În general, termenul de asistat social este folosit cu prea multă generozitate, pentru a pune la colț categorii întregi de oameni care, uneori, în timpul vieții lor, sunt mai puțin norocoși.   
   Nu contează dacă ei au muncit, muncesc sau vor mai munci.
  Faptul că, într-un anumit moment, primesc un oricât de mic ajutor de la stat îi transformă în ținta disprețului suveran al unei mase de oameni care judecă fără a gândi și fără a cumpăni, care dă sentințe fără a asculta probatorii și care urăște visceral fără a avea, de fapt, motiv.

Sau citeste aici CONTINUAREA: http://www.catavencii.ro/cei-mai-revoltati-dintre-asistati/

   La adresa urmatoare gasim interpretarea reala a termenului de Asistat Social, pe intelesul tuturor, alaturi de mai putin vehiculatul termen de "Protectie Sociala", daca esti un cocotat* al puterii, arogant si lipsit de bun simt, renunta si cauta alta lectura, eventual cum sa vinzi tara sub acoperirea sintagmei "Investitori Straini". :P
 Link: https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-protectiei-sociale/notiuni-introductive-privind-protectia-sociala/ 

  Asadar daca nu esti cocotat pe vre_o functie si nu ai o protectie de gen "relatii, nepotism sau oligarhica, faptul ca muncesti la privat pe o retributie de mizerie ( sau cum se obisnuieste in program "PartyTime", ca n'are saracu de unde sa dea si la stat si salarii )   te poate cu usurinta arunca in zona asistatilor social, multi cunosc aspectul si obtin transport gratuit pentru copii scolari, sau scaderea impozitului pe venit (unde din nou angajatii se lovesc de un "ZID") de parca ar da de la ei, deci se fac magarii* dar se manipuleaza prin "media" ca lumea nu vrea sa munceasca.

  Oficial se vehiculeaza un 17% din PIB pe asistenta sociala, ONG'urile sunt de alta parere, procentul nu depaseste 1% si mai afirma ca o treime din suma o constituie fondurile necesare functionarii acestei structuri ( pe cine sa mai crezi?! ) .
    Legile si cum functioneaza acest "aparat" de stat, ramane sa vezi si singur, ideea este ca ; mai devreme sau mai tarziu* "vei vedea si tu" ca viata nu "noi" o complicam, ci "EI" .

CUM POTI SCAPA DE STRES -2

  Indicatorul numarul unu legat de tot ce ne poate afecta atat psihic cat si fizic este, de curand*, considerat, stresul.
  Zilnic, actuala societate, asa zis democratica, din punct de vedere social, ne pune la grea incercare rezistenta psihica dar si fizica, tot_o_data, cu o infinita pleiada de mai mici sau mai mari probleme, de la casa, loc de munca (cine are) pana la evenimente, detaliat exemplificate, parca special pentru a sustine/alimenta, necontenit starea de stres generalizat, dealtfel, si tot_o_data recunoscut dar blamat de tot mai multe voci.
  Daca nu ar fi fost asimilat unei stari de disconfort general, stresul ar fi trecut probabil in clasa vre_o unei sub categorii de afectiuni psihice mentionat si eventual tratat superficial eventual colateral, insa studiile, nu putine la numar, in special cele de ordin medical, au clasat, relativ de curand, stresul, in categoria factorilor majori de risc, in ce priveste sanatatea, in stransa legatura cu partea cognitiva si/sau perceptie initiala.



 
  S-a demonstrat in fel si chip cum, organismul uman reactioneaza, direct sau indirect la nenumarati stimuli externi, nu neaparat cei ce vizeaza organele de simt, acestia facand dealtfel diferenta dintre o fiinta sanatoasa si una, sa zicem cu evidente afectiuni, pentru un ochi avizat.
  Oricum, din cele mai vechi timpuri, o persoana in suferinta are nevoie de odihna, dar mai nou, s-a luat in calcul si starea psihica/mentala, de constient/caracter vizibil, inconstient sau subconstient, stare responsabila pe langa altele si de evolutia/viata personala materializata prin pseudo comportament si perceptii subliminale ce la un loc formeaza acel ceva ce ne reprezentam ca si entitate dar nu poate fi si evident ca si implicare constienta, sufletul.
  Ajungand in acest punct voi trece direct la ceea ce mai nou se cunoaste ca si practica, anume; meditatia.

   VIZIONEAZA SI MEDITEAZA

  De la inceputurile timpurilor, meditatia era o practica spirituala, in ce priveste perceptia individului vis_a_vis de cadrul social existent, a urmat, inevitabil si transpunerea acestui ritual "samanic" in context actualizat, luind astfel forma meditatiei de grup sau individuale a bine cunoscutului "Yoga".
  Acesta cat si alte stiluri, relativ apropiate/asociate, au avut ca si spatiu de origine (se zice) indepartata Asie, punct in care am unele rezerve, intru_cat consider ca sursa de inspiratie, scotocind* prin "arhivele constientului colectiv", au o origine universala, adik fiece popor, natie, ethie, a manifestat si consemnat, de_a lungul timpului astfel de practici.
  Astfel cadrul organizat al practicantilor, a dus in final la gasirea unei forme mult mai complexe dar in acelasi timp si acceptate, fiind nascute din ceva existent,  de practica spirituala.
(intre timp, degenerand si transformandu_se in ideologie neunitara spatio temporal insa unitara ca si aspect propavaduit).
  Oricum, plecand de la o normalitate* fireasca de manifestari, social_organice alaturi de ritualul reprezentativ, particular practicilor, s-a ajuns, treptat la indoctrinare/indobitocire in mod constient, eludand realitatea, denaturand chiar aspecte istorice evidente, cu scopul ulterior de a crea o situatie profitabila, atat materiala dar ce este cel mai spectaculos, psihica si de comportament.
  Impunand in acelasi timp "constiintei colective" ideea de ne'dominare insa alimentata cu ideea ca suntem mici, si "EL" e mare, suntem prosti (gramada) dar "EL" a tot stiutor, si chiar ca a creat lumea asa cum o vedem, mai sa fie, acum cate miliarde de ani, ca sa fim seriosi, poate scapa din vedere, insa religiile ce au ajuns sa "ne lumineze calea" de cel mult cate_va milenii...si asa si nush_tiu cum dar nu au cazut de comun acord in ce si cum, exact ca si cum "IIsus", fiul domnului nu a venit pentru toate creaturile, a si uite ca mi_a mai scapat una, suntem reprezentantii uneia din zecile de mii de specii de pe pamant, oare creatorul lor cum arata, oricum nici o alta specie nu face ce face a noastra.



  Revanind intru_cat_va la cuvintele de inceput, totalitatea acestor aspecte, practic create in mod artificial, alaturi de celelalte situatii cazuale, au canalizat cea mai mare parte din resursele sufletesti dar si fizice (materiale) pe cai mai putin explicabile ca si practica spirituala. Este si normal ca, informatia initiala sa se fi pierdut in negura timpului*, insa acest aspect nu poate dovedi decat o manipulare voluntara, cu interes ascuns*, a acelor naivi practicanti, ce din grup s_au transformat, fara voie, in turma. (explicit gasim in religii) gata oricand de sacrificii* ce de cele mai multe ori nu ai reprezinta personal, ci doar ca rezultat al indobitocirii.

  CE SE ASCUNDE SUB ACEST ASPECT

   La o privire superficiala, o mare credinta in ceva* sau cineva, ce nu poate fi vazut, ce ajuta doar prin perceptia coincidentei/faptului izolat, ca si adevar mistic.
  Daca separam ritualul mistic de cel initial de comemorare colectiva, ajungem negresit la inceputurile timpului cand nestiinta a favorizat aspectele ce au condus la explicarea inexplicabilului, acele inceputuri cand in dorinta de prea slavire au luat nastere mii si mii de mit'uri, povesti de adormit copii, menite vezi tu, a crea o identitate de neam, in timp si spatiu.

  SA OCOLIM PARTEA VIZIBILA

  Considerand ca si utila, canalizarea tuturor eforturlor* de care suntem capabili ca si entitate de sine statatoare, in folosul propriu, putem spune negresit ca; nu mai putem a o face.
  Suntem siliti, practic, sa ne manifestam, intr_un cadru artificial creat si asta, relativ recent, daca e sa luam in considerare perioada de timp de la aparitia vietii pe pamant, si sa dam tot ce putem "mai departe" (altora) suna a religie, nu!?
  Ajungem sa vedemsi partea materiala, interzisa/blamata de catre religii, aceleasi ce ne sfatuiesc* sa facem pelerinaje (aducatoare de oarece profit) in fuga calului pe la nush ce manastiri sau moaste, ca la viteza asta numai deconectare spirituala nu se mai cheama, si uite de unde subliminal mai alimentam o data interminabilul stres,



  Ma intreb (retoric) ce au facut oamenii astia de merg in genunchi spre nush ce izbavire sau iertare, sa fim seriosi, nu prea are nimic de_a face cu un om normal, doar daca acest "ritual" sub aceasta farma injositoare nu atinge si acel punct de convergenta spiritualitatii si credintei spre maditatia subconstienta, intr_adevar binefacatoare, insa cam fara nici o legatura cu asa perceptie.
  Zilnic suntem supusi unei cazne* uriase si numai daca luam in calcul faptul ca traim astfel de vremuri, independente de vointa noastra (dictate de altii) si trecute sub steagul democratiei care nu se pre_a face vizibila decat prin asidua si devotata (nush_tiu cui) masmedia si altele de genul, ce ori ne oripileaza ori ne prostesc cu asa zise informatii, oricum nu ne desteapta* cu nimic, si cel mai vizibil dar in acelasi timp trecut cu vederea aspect, nu poate oferi raspuns la nimic*.

  MEDITATIE vs RUGACIUNE

  Pornind tot de la practicile stravechi, ce oricum nu se explica decat prin inexplicabil, adik necunoasterea unor manifestari/fenomene "nestudiate" pentru ca n_avea cine, dar bune ca vaca de muls pentru "mai marii momentului" ce dealtfel aveau si tehnologia* momentului la dispozitie, intr_o prima faza scrisul si imaginile pictate, s_a ajuns treptat si cat mai repede cu putinta la a defini un mod de viata sociala, inafara caruia erai strivit la propriu ( a se citi despre inchizitie)

http://www.lovendal.ro/wp52/inchizitia-600-de-ani-de-crime-in-numele-crestinismului-partea-2/

  Simplificand la loc viata spirituala, ramanem cu meditatia, acel moment cand intraga fiinta* este concentrata asupra ceva, chiar si asupra noastra, intr_un fel sau altul, comunicand energetic* cu universul a carui parte suntem indiferent de voina noastra, si care ne poate ajuta, practic nebanuit si direct.
  Studii de ultima ora arata ca organismul se rapara* prin meditatie si odihna, acestea facand casa doar cu o viata de bun simt (lucru speculat si de religii) o viata simpla bazata pe dorinte firesti ce nu pot cauza suferinta creata in cazul dorintelor materiale de genul, ala are si eu nu, care la randul lor alimenteaza acel stres, atat de blamat, dar subtil fardat*, vorbim actualmente de o societate financiar economica, nu?!, bazata pe profit.
  De odihna nu poate fi vorba, au "EI" grija, insa de meditatie/rugaciune, trebuie sa avem "NOI" grija.
  Pana si medicina, in ultimii ani, a inceput sa acorde vietii spirituale un loc mai in fata* , vizibil impinsi de acest nou mod de comunicare "INTERNET" ce putin cate putin a inceput sa scoate lumea din necunoastere, facilitand in fapt dreptul la ceea ce sute de ani a fost cu neputinta de razbit si anume,   aici cred ca ma repet, la cunoastere.
  Tot despre meditatie, aceasta poate fi favorizata si stimulata de mediul ce ne inconjoara, camera, gradina, peisaj, si cel mai mult de starea de spirit, cum se mai zice*.
  O casa curata, o plimbare prin peisaj* sunt lucruri la indemana, insa starea de spirit poate fi doar dobandita cu rutina unei vieti curate, cu rutina unei gandiri curate/pozitive, stare ce trebuie sa ne determine atat constient dar mai ales subconstient si inconstient, acestea ultime doua aspecte reprezinta adevarata noastra fiinta, ce nu poate fi gasita nici daca tai cu cutitul dar ne reprezinta in tot ceea ce facem, involuntar si neconditionat.

 

   DE FINAL

  Ideea este ca; stand departe de dorintile desarte* ne ferim de griji inutile ce izvorasc nestavilit, facand o paranteza, nu pot sa nu recunosc ca religiile, in principiu, asta popavaduiesc, doar ca in timp au capatat si unele aspecte ce nu au nimic de_a face cu spiritualitatea, dar mi_te cu nivelul de civilizatie atins de omenire.

PUTEREA INTERIOARA RAPORTATA LA CONCEPTIA DE CREDINTA NECONVENTIONALA

dintotdeauna . 

  Exista multe cai , prin care , cu mult inainte de aparitia
conceptelor recente de religie organizata ,oamenii au cautat intelegerea
si cunoasterea universului , folosind o varietate de cai si unelte
experientiale , care sunt exact la fel de aplicabile si azi, ca
  Trebuie sa ne miscam dincolo de conceptul pe care
religiile organizate ale Vestului il plaseaza central si dominant , si
anume proiectarea conceptului de suprema “bunatate” asupra unei fiinte
externe, supranaturale , care opereaza atat in afara creatiei sale , cat
si in afara legilor universului , si care fiinta decide de una singura
care legi trebuiesc implementate :” sa fie asa si pe dincolo ! “, si asa
mai departe .Acum , in culturile noastre in care traim, e al naibii de
greu sa ne reintegram in lumea vie , datorita ecestei mitologii
distorsionate care ne da noua mandatul pentru ” a avea stapanire peste
toate cele ce sunt vii” etcetera, si acesta este genul de idee care ne-a
separat de lumea naturala .
  Aceste concepte nu doar ca ne dez-aliniaza de lumea vie , dar deasemeni
ne limiteaza . Si asta intr-un astfel de mod, incat toate caracteristicile noastre sunt luate de la
noi si plasate asupra fiintei supranaturale , astfel incat , unde noi
suntem iubitori , “Dumnezeu este iubitor” , cand suntem maniosi ,
“Dumnezeu este manios” si asa mai departe .

 Eu privesc acest fel de
concepte ca pe o tradare a vastului nostru potential , pe care il avem,
prin faptul ca suntem o parte a acestui urias ocean de constiinta ,
mintea universala , a intregii situatii .



Readucand in discutie aceasta extindere a constiintei , in aceasta explorare
putem descoperi ca in fiecare dintre noi exista abilitatea de a ajunge in afara noastra
si a atrage spre noi ajutorul si ghidarea plina de compasiune a unei
forte binevoitoare care e de multe ori perceputa ca fiind “in afara”
noastra ,perceptie care este perfect satisfacatoare deoarece ar fi
nevoie de un gigantic salt de imaginatie sa percepem si sa recunoastem
aceasta ca fiind noi insine , pentru ca de fapt suntem noi insine ,
suntem deja acolo, dar pur si simplu noi nu stim asta !!!

Articol original AICI!

================================

B@zar - Pagina de Anunturi

Detalii AICI!

ENERGII INTERIOARE - khakra

Un documentar,coborît din misticul conex, plin de culoare şi lumină care ne prezintă într-o maniera spectaculoasa si atent documentata, cei 7 centrii de forţă ai fiinţei.

În cazul în care nu aţi auzit de Anodea Judith, ea este una dintre mai mari autorităţi în ceea ce priveşte chakra-ele (centrii de forţă ai fiinţei).
Indiferent că ştii sau nu ceva de chakre sau dacă esti sau nu interesaţ de acest subiect, această prezentare vă va oferi o călătorie remarcabilă ce poate deschide,prin meditatie paralela, forte interioare, profund binefăcătoare.
Scris, produs şi narat de Judith, documentarul este o realizare la superlativ, probabil o experienţă idescriptibilă. Cuvinte potrivite nu au fost încă inventate şi nu cred că vor fi, deoarece atunci când poţi descrie o stare de spirit în cuvinte, înseamnă că ai simtit prea puţin.
Fascinantele animaţii făcute de Alex Wayne şi încântătoarea muzică compusă de Robin Silver se contopesc întru totul cu frazele rostite de Judith de-a lungul vizionării filmului. Anodeea duce privitorul într-o odisee de vis care include în mod conceptional, aventuri spirituale, intelectuale dar şi senzitive,deschizand noi perspective, în timp ce urcăm în spirală printre cele 7 chakre, printr-o experienţă educaţională plină de gust,o experienţă care poate trezi energiile spirituale.
Aceste originale explorări multisenzoriale sunt mult mai eficiente decât orice carte.
Priviţi-l, daţi-l mai departe.

Articol original: Chakra-ele Iluminate (2004)

=====================
Detalii AICI B@ZAR

Imprimante epson:detalii

Tuner TV

Placa de baza CPU-3200+

DVD - MAJESTIC

Amanunte pe pagina de B@ZAR

-pentru imprimanta intr-o postare anterioara.

Cum poti scapa de superstitii

 Oare aşa să fie?

 Ideea de „superstiţie“ este veche, prin superstitio romanii înţelegînd la vremea lor un obicei religios de prisos, necerut de ritual. Cert este că, în toate culturile, superstiţia se exprimă sub forma unor credinţe sau practici, iar aceste credinţe pot fi colective sau individuale, personale. Psihologii spun că superstiţia este o credinţă iraţională în faptul că viitorul e influenţat de comportament. Pe de altă parte, sociologii cred că prezenţa mitului şi a magiei în viaţa omului contemporan vine din nevoia unei gestionări atît ideologice, cît şi practice a legăturii imaginare cu lumea. Nevoia de iraţional e un compromis pe care spiritul uman îl face cu propriile fantasme, propria dezordine, propriile contradicţii… Unii ar spune că sîntem un popor marcat de „fatalitate“…

 .

Superstitia - cea mai periculoasa credinta a oamenilor care ii face sa renunte la gandirea logica si rationala! 
Majoritatea superstitiosilor sint persoane fara discernamant si influentabile, acestia avand la baza religiile!


Iata ce crede Freud despre superstitie:

“Nu cred ca un eveniment la aparitia caruia viata mea psihica nu are aport ma poate invata ceva despre aspectul viitor al realitatii ceva ce este ascuns, cred insa ca o manifestare neintentionata a propriei mele activitati psihice imi dezvaluie ceva ascuns, ceva ce, la randul sau nu apartine decat vietii mele psihice, cred ce-i drept in coincidenta exterioara (reala), dar nu in hazardul interior (psihic).

Superstitiosul, invers: el nu stie nimic despre motivarea actiunilor sale intamplatoare si a actelor sale ratate, el crede ca exista coincidente psihice, de aceea este inclinat sa atribuie hazardului exterior o insemnatate care se va manifesta in evenimentul real, sa vada in hazard un mijloc de exprimare pentru ceva ce afara ii este ascuns. Deosebirile intre omul superstitos si mine sunt 2: in primul rand, el proiecteaza inspre exterior o motivare pe care eu o caut inauntru, in al doilea el interpreteaza coincidenta printr-un incident, iar eu explic printr-un gand. Dar ascunsul la el corespunde inconstientului la mine, si compulsia de a nu lasa coincidenta sa treaca drept coincidenta, ci de a o interpreta, ne este comuna ambilor.”


Freud despre omul paranoic:

“Categoria coincidentei, a hazardului, a ceea ce nu necesita motivare, pe care omul normal o admite pentru o parte a propriilor sale acte psihice si acte ratate, paranoicul o respinge deci in aplicarea asupra manifestarilor psihice ale celorlalti. Tot ce remarca el la ceilalti este plin de importanta, totul este interpretabil. Oare cum ajunge el la aceasta concluzie? Proiecteaza probabil in viata psihica a celorlalti ceea ce in a sa proprie exista in mod inconstient, aici ca si in atatea alte cazuri similare. In paranoia sa se inghesuie sa ajunga la constiinta si multe din acele elemente care la oamenii normali si nevrotici sunt detectate abia prin psihanaliza ca fiind prezente in inconstient.”

Aici vorbim si despre autosugestie, prin faptul ca o gandire superstitioasa duce de cele mai multe ori la o intoxicare a mintii. De exemplul superstitia cu taierea drumului de catre o pisica neagra, considerata de superstitiosi un lucru rau, asta ii va face chiar sa-si imagineze si sa-si proiecteze raul, care acesta de multe ori se intampla, nu pentru ca animalul acela este de vina, ci pentru ca superstitiosul si-a programat mintea in asa fel incat sa se intample, caci si-a imaginat cam cum va arata problema care o va intampina dupa ce i-a taiat pisica calea, deci creierul reptilian, deja a pus in miscare acea imagine, iar celelalte emisfere cerebrale nu fac nimic sa amorseze gandul provenit din creierul reptilian si asa se va ajunge la ceva tragic chiar, totul avand la baza o foarte puternica autosugestie negativa proprie a acelei persoane.

Deci; persoanele cu mintea limpede si rationala, ar trebui sa nu se lase influentate de persoane care le spun ca nu sti ce vor patii si cine stie ce probleme vor avea daca nu fac / respecta,  un anumit ritual invocat sustinut paranoic de intamplari imaginare.
Calea de urmat este simpla; persoana trebuie sa contreze incercarea de sugestionare prin ridiculizarea la maxim a persoanei care incearca sa aduca astfel de "atingeri sensibile" ale subconstientului, mizand pe de o parte pe superstitie si frica iar pe de alta pe masura in care subiectul pus in discutie poate deveni sau nu credibil. 
Astfel spus, persoana care urmeaza sa fie sugestionata prin invocarea unei situatii nedorite cauzata de o superstitie "motivata prin amanunte" o data ce va incepe sa fie amuzata si sa ia in deradere afirmatiile lipsite de sens,  va canaliza pozitiv intreaga energie a subconstientului  si astfel va stapanii pornirea "negativa"  in cele mai multe cazuri derulata cu buna stiinta, dominand astfel evenimente tragice sau negative expuse prin gandirea pozitiva,disociind propria persoana de aceasta imagine nedorita, situatia ajungand astfel sa nu se mai poata materializa, direct sau indirect deci nu va mai avea loc, eliminand cauza eliminam si efectul. 
Prin urmare viata reala nu va mai putea fi marcata de acele "asa zis" evenimente catastrofale sau cel putin de nedorit (imaginate)  mentionate de acesti netrebnici. 
Asa ca; daca aveti predispunerea fata de superstitii incercati sa le tratati cu indiferenta sau chiar contrati "acid"  ridiculizand acest gen de manifestare si nu in ultimul rand ridiculizati si persoana ce incearca sa determine atare situatii punctand temeri subconstiente supranumite "superstitii" putand astfel marca in realitate comportamentul direct prin simularea certitudinii, incomoda dealtfel dar ireala in acelasi timp, ca ele se vor intampla, dînd de găndit inutil,dealtfel fară nici o legatură cel putin benefică  "naivilor influenţabili" marcîndu-le astfel cel pţin pe o perioadă de timp dacă nu permanent modul în care vor reacţiona sau chiar modul in care vor gîndi, distrîgandu-le cel putin atenţia de la realitate.