AVERTISMENT

Acest site folosește "biscuiti" pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul.
Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea biscuitilor*.

Translate

MOȘ NICOLAE


mos-nicolae
În calendarul popular, Sfântul Nicolae face parte din categoria sfinţilor care apar asemenea unor bătrâni, ca nişte moşi cu barbă. La nivelul mentalităţii populare vechi, timpul era transfigurat, personificat, în sensul că el se naşte, trăieşte, îmbătrâneşte şi moare, astfel că anul începe cu sfinţii tineri şi se termină cu cei bătrâni.
Moş Nicolae sau Sânicoară în Ardeal, era o zi care se sărbătorea, până în secolul al XIX-lea exclusiv din punct de vedere canonic, bisericesc. Latura comercială a acestei sărbători s-a dezvoltat pe partea protestantă şi catolică, cu începutul secolului XX, atunci când Moş Nicolae a devent un fel de precursor al lui Moş Crăciun, Santa Claus, de la care copiii aşteaptă cu nerăbdare noaptea în care Moş Nicolae le aduce daruri. Obiceiul de a aduce daruri pare să fie încetăţenit pe filiera urbană, de unde şi partea mai comercială a sărbătorii. Totuşi, în această perioadă apare cel mai frecvent ideea de dar, darul care are menirea de a strânge relaţia între oameni. Obiceiul darurilor vine de la cunoscuta blândeţe a acestuia, mai ales că, aşa cum se spune, la sfârşitul vieţii, el şi-a donat întreaga avere săracilor. În tradiţia populară Sfântul Nicolae era un justiţiar, de aici şi nuieluşa care era un motiv de îngrijorare pentru copiii mai puţin cuminţi. Această nuieluşă a apărut, în imaginaţia populară, de la faptul că Sfântul Nicolae cel real a fost episcop, a avut o cârjă episcopală, iar lumea a reţinut că el era un om corect, că îi pedepsea pe cei care făceau diverse rele.

Ajunul acestei sărbători este considerat ca fiind foarte important, se făceau pregătiri pentru cadourile care erau puse în ciuboţele. Dacă la Crăciun cadourile se pun sub brad, acum Moş Nicolae aduce cadouri în ciorăpei, ciuboţele şi se spune că el coboară pe horn, pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. Despre această venire a moşului pe horn se vorbeşte într-o legendă despre niște fete care erau sărace şi care doreau să se căsătorească, astfel că, moşul intrând pe hornul casei, la fiecare le-a dat câte un săculeţ cu bani sau cu aur. De sărbătoarea Sfântului Nicolae, fiecare membru al familiei se pregăteşte într-un fel anume. Copiii îşi pregătesc ghetuţele, bunicii fac previziuni meteorologice, în timp ce fetele pregăteau o colivă pe care o păstrau până la Anul Nou, atunci când doreau să îşi facă de ursită. Tot acum se pun crenguţe în apă astfel încât acestea să înverzească până la Crăciun. La sfârşit de an, o dată cu îmbătrânirea timpului calendaristic, sunt consemnate, în calendarul popular, o serie de sărbători ale sfinţilor moşi precum Moş Andrei, Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun, urmând ca o dată cu înnoirea anului să apară alţi sfinţi, tineri, începând cu Sfântul Vasile care, de cele mai multe ori, apare în tradiţia populară ca un tânăr cu multă voie bună, vesel, continuând cu Sfântul Gheorghe, Sfântul Toader.
Sfântul Nicolae este uneori considerat, în tradiţia populară ca fiind foarte important, imediat după Sfântul Arhanghel Mihail, din acest motiv el aflându-se la miazănoapte, astfel că în noaptea de Anul Nou, atunci când se deschid cerurile el poate fi văzut. De asemenea, importanţa pe care o are Sfântul Nicolae este redată în credinţa populară prin faptul că Dumnezu l-a desemnat să păzească porţile cerului. Timpul este îmbătrânit, ziua este scurtă, noaptea este lungă, iar omul arhaic a considerat că soarele, supărat de nelegiuiri, străluceşte din ce în ce mai puţin. Acest fapt a fost pus în relaţie cu Sfântul Nicolae care păzeşte astfel lumina, soarele, pentru ca acesta să nu se stingă de tot sau să scape prin porţile cerului. În tradiţia populară se spune că porţile cerului sunt păzite de doi sfinţi, unul tânăr, Toader, şi de unul bătrân, Nicolae. De Sfântul Nicolae ziua începe chiar să crească, deşi acest lucru nu se întâmplă decât după solstiţiul de iarnă.
Moş Nicolae apare cel mai des în legendele populare româneşti, mai ales în Maramureş, ca un bătrân cu barba albă călare pe un cal alb care trebuia să aducă neapărat, de ziua lui, zăpadă. În această zi se făceau şi previziuni meteorologice, astfel că dacă ningea în acea zi, oamenii din vechime se aşteptau la o iarnă scurtă, iar dacă nu nigea, oamenii se aşteptau la o iarnă lungă. De obicei, astfel de previziuni meteorologice se făceau cu precădere în ajunul marilor sărbători, aşa cum erau şi la Anul Nou, Bobotează, făcând parte din categoria practicilor ritual-cermoniale din preajma marilor sărbători populare tradiţionale. Moş Nicolae apare ca fiind patron al celor care călătoresc pe apă, fiind un sprijin şi o călăuză pentru toţi cei care şi-au legat viaţa de apă, fiind patron al corăbierilor, al plutaşilor. De asemenea, tradiţia populară îl menţionează ca fiind un apărător, protector al fetelor sărace, mai ales a celor necăsătorite şi se spune că le căsătoreşte pe cele care îşi doresc o familie. Sfântul Nicolae este foarte iubit în ţările ortodoxe, atât Grecia, cât şi Rusia îl au ca ocrotitor, de aici şi numele atât de des întâlnit al sfântului în aceste ţări. În zonele cu populaţie catolică sau greco-catolică de la noi din ţară, Sfântul Nicolae este sărbătorit mai ales de copii care fac diverse serbări, petreceri în aşteptarea darurilor. În mediul ortodox aceste sărbători au prins mai puţin, fiind mai pregnantă sărbătoarea religioasă, dar Sfântul Nicolae este văzut ca un protector al copiilor, precum şi al tinerilor.
Cu sărbătoarea Sfântului Nicolae are loc şi debutul pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă, acum se formează ceata de colindători, se alege căpetenia, cel care avea obligaţia să aibă grijă de bunul mers al pregătirilor. Această ceată de colindători era formată, în comunităţile tradiţionale, exclusiv din flăcăi, care se întâlneau începând cu Sfântul Nicolae până la Ajunul Crăciunului, iar în Moldova până la Anul Nou, dat fiind că în Moldova nu există forma de colind cu măşti la Crăciun, cum este în Maramureş şi Transilvania. Moş Nicolae era considerat ca fiind patronul cetei de tineri astfel că pregătirile acestora pentru colindat nu puteau începe decât în ziua acestuia de sărbătorire. Cu Sfântul Nicolae debutează pregătirea obiceiurilor de iarnă şi începe o perioadă mult aşteptată în comunitatea tradiţională, cea între 6 decembrie şi 8 ianuarie, timp în care, după Sfântul Nicolae vine sărbătoarea tradiţională a Ignatului, Crăciunul, Sfântul Ştefan, Ajunul Anului Nou, Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza şi Sfântul Ion, perioada cea mai încărcată de semnificaţii în satul tradiţional românesc. Moş Nicolae sau Moş Nicoară din tradiţia populară românească este substitutul Sfântului Ierarh Nicolae din calendarul ortodox. De la acesta a împrumutat bunătatea, sfinţenia, blândeţea, atribute ale Sfântului Nicolae. Moşul este ocrotitorul copiilor, al tinerilor în general, precum şi al fetelor tinere pe care le ajută şi le sfătuieşte în problema căsătoriei. Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi.
Chiar antroponimicul este relevant. «Nike» înseamnă în greceşte «victorie», iar «laos», «popor». Numele înseamnă om care face parte dintr-un popor victorios. Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi, în tradiţia populară. Aduce bucurie în casele oamenilor şi mai ales la copii, fiind cunoscut faptul că sfântul a înviat trei copii ucişi de un hangiu. Acest obicei de a oferi cadouri, precum şi sărbătorirea cu fast a luat amploare începând cu secolul XVIII- XIX, în Europa apuseană, mai ales în Olanda. Sfântul Nicolae, ca patron al oraşului Amsterdam, era foarte iubit de către olandezii care l-au purtat apoi cu ei şi atunci când au emigrat în America. Transmutarea dinspre Sfântul Nicolae spre Santa Claus s-a făcut numai din punct de vedere comercial. Sfântul Nicolae, iubit de comunitatea olandeză era reprezentat de un bătrân cu pelerină şi cu barbă. Aşa apare şi confuzia cu Santa Claus, la începutul secolului XIX, când emigranţii care pornesc spre America, în special populaţia anglo-saxonă, printre care şi olandezii, duc acest obicei, al darurilor Sfântului Nicolae. Dacă la olandezi este vorba de Sinter Claus care vine de la Sinter Nicolas, la americani devine Santa Claus. Starea de confuzie totală este dată de un desenator, Thomas Nast, care prin 1860 îl reprezintă pe Moş Nicolae ca un moş cu barbă albă şi cu pelerină roşie.

DISCURS APRIORIC




 Mânat de curiozitatea ce o stârnește necunoașterea cunoașterii și stimulat oarecum de ascendenți am purces involuntar pe calea adânc bătătorită a istoriei apropiate.
  Pe un itinerar presărat cu multe semne de punctuație, preponderent intr-o primă fază, de intrebare, și inarmat* cu maxima atenție necesară intreprinderii propuse, începui să descifrez puțin căte puțin din tainele ordonat așezate într-un mod alambicat, al acestei științe, dacă i-mi permiteți.


    - QUO VADIS ?

    - ROMAm VADO ITERUM CRUCIFIGI !

 
   Și ce să vezi?!?
   Pe un ton* firesc și incărcat de motivații, la fel de firești, istoria se rezumă, pe de o parte la mici și drăgălașe povestioare ce mai că îți încântă neuronii atrofiați de umplutura nefirescului cotidian, iar pe de altă parte, te cam lasă într-o ceață, cel puțin din punct de vedere moral, pentru că la așa ceva se cam rezumă marea majoritate a relatărilor de referință.
  Imagini nefiresc de grotești, ale unor vremuri in care omenirea ( adică cei mulți ) avea din naștere un singur și elementar drept, și anume, munca. ( în folosul celor puțini dar motivați*)
  De unde dacă disociem frumusețile naturii, de o fantasmă copleșitoare, rămânem cu  oprobiul unanim, prin care puținele voci* catalogau societatea plină de minunății* ale acelor vremuri, drept inumană, și în același timp lipsită de perspectiva schimbărilor ce se doreau, nefirești.
  Baluri, banchete, reuniuni și tot felul de viagii* storceau și ultima picătură din truditorul sclavizat al acestei societăți imature, însă cu un accentuat gen existențial plecat de la imoralitatea dictată de simpla comparație, ce era dealtfel cam singurul motor* al dezvoltării, atât intelectuale dar mai ales tehnologice.
  Bine că și în ziua de astăzi ne raportăm fără să vrem la sintagma, cela prost șî eu nu.

   ASTFEL


  Într-un context lărgit, abolirea monarhiilor, sau cel puțin trecerea lor pe planul doi, a deschis calea acelei așa zisei democrații, unde talpa* își putea exterioriza păsu, in fața unui reprezentant ales de obște, in speranța unei rezolvări a pricinii ce a generat situația.

 ( începe să sune cunoscut ?! )

  Însă complexitatea relațiilor, bazate ca și în prezent, pe interese de grup, a făcut practic ca și necesară întocmirea unei culegeri de pravile intru a se putea lua știință și cu alte ocazii, evitându-se pe cât posibil parțialitatea județului.

  Cugetând după scriirele vremii, nici această formă de democrație primordială nu a prea avut sorți de mare izbândă deoarece și atunci ca și acu, banu, adicălea poziția socială, erau pe undeva factori hotărâtori în luarea deciziei.
  Că nouă* ni s-a inoculat dreptatea săvârșită pe această cale, atunci când venea vorba, și pricina era intre Boier cutare și țăran, totul devenea clar ca noaptea, două trei biciuști șun șut în fund, și caz rezolvat.

( avem șeva printre picturile* lui Rebreanu, ca să zic oarecum șeva mai contemporan )

  ZONA DE ACTUALITATE TIMPURIE


  Și uite cum de la un județ părtinitor sa vazut necesar progresul spre șeva șe poate acoperi intr-un cadru organizat și fiscalizat corespunzător, carele cum se putea denumi mai bine decât DIVAN.
  Acel divan unde intr-o intimitate desăvârșită burțoșii de regulă își odihneau moaștele la siestă.
  Denumirea era suficient de sugestivă, țăranii neavând șeva așișderea, acolo s-au tolănit doar cei ce aveau știință de ce și cum ?! și mai cred că Boierii și le-au adus de acasă.
  Așa că undeva pacolo, unde fiecare Boier cu interesele lui, au apărut și adunările împărțite și ele pe moșii, zone de interes șî încă câteva criterii nesemnificative cum ar fi PORȚILE altora.

  UNDE S-A AJUNS DE FAPT


  Așa cum menționam în zicerile dinainte, de la sfatul Boieresc până la partidele politice no mai fost decât un pas, mic, dar de o anvergură, nefiresc de grande* si alambicată, cu mult, cred, peste așteptările multora*. Atât politica cât mai cu seamă experții in economia politică, juriști și tot felul de consilieri specializați, apărând mult mai târziu, dar nu cu mult.
  Oricum, aveam istorici și filozofi, intr-o primă fază, ce de bună seamă au și început să rotunjească vocabularul de trebuință, bun înțeles că nu de la sine, ci îndrumați atent* de cei împricinați, ajungandu-se la formele de exprimațiune pașoptistă.
  Pașoptiștii, acei lingăi de porți străine, atât de neam dar mai ales de Țară, cei mai mulți trăind agățați de clanțele ușilor pline de salivă, blamând de câte ori au avut ocazia interesul nației in favoarea altor interese pân la obștescul, inevitabil, sfârșit, punct.
  Cum între timp ( tot atunci ) s-au săvârșit fro două războaie ce nu și-au prea atins scopul* decât au slabit economiile* Europene, sa văzut necesară stabilirea unei noi strategii, de această dată puțin mai sociale. Și uite cum Socialismul a mutat ceea ce trăim in zilele aceste cu fro cinci zeci de ani mai la vale*cea ce sa dorit o Europă unită. Avem suficiente ziceri ce fac explicarea fenomenului cu subiect și predicat.
  În acest punct ideile complică realitatea percepută așa că nedorind să transform acest nesemnificativ articol de Blog într-un necrolog existențial,rezum prin a conchide.

  Revenind la subtitlul evidențiat ( cu majuscule ) ajungem nefiresc de clar* și la, UNDE AM AJUNS.
 Am ajuns, prin extinderea factorilor ce decid, la o democrație, ce diferă cumva de cea definită prin definiție, și anume la o democrație reprezentativă, unde încap, ca și număr, cu mult prea multe entități efemere. Vremelnicia fiind practic ceea ce noi numim, oricine ajunge se ajunge.

 ( PERPETUM MOBILE DEMONSTRANDUM EST )


  Un gospodar, prin tradiție, dă de mâncare întâi la animale și abia apoi se așează și EL* la masă.
  Cei ce trăiesc la casă și mai au și ceva orătănii prin ogadă, dimineața lor, orătăniilor, le cută întâi binețea* și abia după se caută* de ei.
  Pe când Oamenii noștri, politici, își văd întâi de gușa lor, nouă orătăniilor, căzânu-ne în sarcină* adunatul firimiturilor, boierești.

      -  Așa că   AM AJUNS   de une am plecat.

  Articolul în sine face trimitere la suficiene teme, mai mult sau mai puțin istorice, ce trebuiesc studiate dacă dorești cu adevărat să înțelegi    PE CE LUME TRĂIEȘTI  ?!?!  
 

 
 

     

TEHNOLOGIA 5G UN VIITOR PREVIZIBIL

  Avem deja parte de dezbateri, pro sau contra de ceva vreme însă parcă nimic nu încearcă să aducă discuția pe făgașul unei intuiții logice, legate cel puțin de stadiul tehnologic în care a ajuns omenirea, cam odată cu noile nevoi legate de concepte și mod de viață vs gestionarea resurselor globale după cerințe și la un nivel fără precedent în istoria omenirii.

  Se vehiculează tot felul de scenarii care mai de care oculte și fără corespondent în plan existențial doar că toate se rezumă la simple divagații fără acoperire, cei indreptățiți să comenteze ori nu au fost îndeajuns de motivați ori nu fac încă legatura, această temă fiind oarecum interdisciplinară și unde în zilele noastre abia quantica încearcă să facă o suprapunere, cei drept, timidă, între știință și existențialismul propriu zis, unde religiile se pare că însumate, sunt un preconcept educațional* greu de depașit.

(în joc fiind și multe interese, vădit, materiale).

  




  UNDE SE POATE AJUNGE

  Până una alta nicăieri, reticența inițială la schimbarile radicale, mai ales a acelor schimbări neîmbrățișate și de religii fac ca trecerea să se facă tacit, puțin câte puțin, lungind perioada de tranziție si evident, ducând beneficiile acestor modificări de paradigmă într-o zonă ce la rândul ei trebuie să fie delimitată dar în același timp acoperită de sintagma celei mai bune opțiuni.

  Ceea ce probabil s-a observat, majoritatea marilor descoperiri s-au petrecut într-o strînsă legatura cu instituțiile guvernamentale și abia după s-a ajuns cumva la implementarea în zona civilă*.

  Este clar că într-un simplu articol nu pot fi exemplificate studii ce au stat la baza multor strategii guvernamentale însă legat de tehnologia 5G nu rămâne de spus decât, fapt confirmat și recunoscut deasameni, că aceasta vine din aceiași zonă.
  
  În sprijinul celor scrise vin cu o mică completare, comunicația de orice natură a reprezentat factorul decisiv în numeroase situații, așadar segmentul comunicațiilor se încadrează de aceiași parte, facând subiectul tehnologiilor necesare*.

  Iată un exemplu de care majoritatea a auzit și anume, mașinile autonome (fără șofer) ce prin tehnologia ce o reprezintă au depășit cu mult zona S.F. de unde sintagma de autovehicol* capătă adevărata semnificație.
  Astfel comunicarea acestor vehicole cu servere dedicate* la viteze instant caz in care informații utile despre traficul din zonă și câte altele elimină cel puțin teoretic orice eroare, inteligența artificială fiind ajutată practic de realitate, aceasta fiind accesată instant, ajunge să depășească orice interferență umană, subiectivă, dar mai ales lentă și aflată oricum în imposibilitatea practică de a acoperi acest serviciu la nivel planetar.  

    MAI DEPARTE


  În lume se cheltuie zilnic sume enorme pentru a se tipării/fabrica monezi regionale, acei bani.
  Ce s-ar putea face în acest sens, păi să zicem că deja obișnuitele camere de supraveghere ajutate* de un program (deja existent și acesta) ar ști cine ești in momentul în care cumperi ceva sau calătorești sau ai nevoie de o ingrijire medicală...bla...bla...bla. 
  Bine înțeles, având un cont valabil* de unde să ți se tragă contra valoarea serviciului.

  Acesta, după părerea mea fiind ceva deosebit de simplu, trecem la agenda zilnica, personală și confidențială* unde inteligența artificială ajutată de perifericele personale gen telefon inteligent (a, începe să se lege?) frigider inteligent* (mai puțin cunoscut, ca de altfel toată seria de dispozitive AI)
vei fi atenționat din timp de ce-ți lipseste coroborat cu un serviciu de distribuție la domiciliu ce are acces la agenda/programul zilnic te  va aștepte la ușă cu sacoșa de cumpărături ce ți-ar fi luat din prețiosul timp.

  Sau să zicem că caști gura prin târg când un robot stradal* îți amintește că peste puțin timp trebuie să faci nush ce, sau să fii în nush ce loc, bravo, nu mai ai scuze că să vezi că am uitat...bla...bla...bla

  Cel mai tare ar fi când ajungi înt-un spital, de la intrare să fii identificat, te așezi pe un scaun autonom* și te trezești direct in cabinetul medical unde nu neapărat trebuie să interacționezi cu un medic, ci pur și simplu inteligența artificială conectată la acest cbinet și bineînțeles având toate cunoștințele necesare (având acces la o bază de date specializată) te rezolvă cât ai zice pește.

  Sau ajungi acasă unde o cameră te identifică ca fiind proprietarul locuinței și iți deschide ușa, la propriu, aceasta neavând nici măcar clanță, iți aprinde lumina, te invită la o cafea după care te anunță că masa este pregătită, dute bă...

  Însă cel mai tare ar fi atunci când te afli într-un loc străin*, țară, oraș, și dorești oarece informații, nimic mai simplu, o pereche de ochelari cu interfață grafică #VR îți va afișa instant toate amanuntele legate de zonă, obiective din zonă, ba chiar îți aduce un vehicol autonom care te va duce exact acolo unde îi ceri, inteligența artificială îți va comanda un prânz la o locație cât mai apropriată și tot odată îți va reține și un loc la un hotel, cam SF.

  În fapt am fost frăgeziți de mult, doar că nu am dat importanță, un bec se poate aprinde și singur în prezența ta, telefonului poți să-i comanzi și verbal anumite funcții/căutări, te anunță când ai mesaj iar dacă îți programezi calendarul îți poate aminti și altele, a? sună cunoscut?
  
  Dacă mă întrebi pe mine, toate astea s-au întâmplat deja, locul* nu mai trebuie decât să fie perceput.

  Așadar oculții sunt cei ce vor avea de pierdut, șpăgarii în primul rând (aici lista este destul de mare) și pentru început suficientă. 

  CIREAȘA DE PE TORT


    Undele electro magnetice, de facto, ne înconjoară chiar dinaintea apariției lor ca și tehnologii.
  Să mă fac înțeles, lumina spectrului vizibil este o emisie electromagnetică, inclusiv cea solară.
    Mai nou* orice dispozitiv electocasnic generează câmp electro magnetic, chiar și numai instalația electrică, a, ce zici?

   (articol facut la repezeală*, pentru detalii confruntă-te cu inteligența artificială, caută pe Google)