AVERTISMENT

Acest site folosește "biscuiti" pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul.
Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea biscuitilor*.

Translate

Incultura sau Cultura in Declin

Realizat de Peter Joseph, creatorul seriei Zeitgeist, Cultura în declin este un film documentar “satiric-serios” ce pune sub semnul întrebării fenomenele socio-culturale actuale, pe care cei mai mulți dintre noi le acceptăm de-a gata. Scepticismul cu care sunt analizate mecanismele prin care funcționează societatea din zilele noastre e resimțit ca un duș rece de aceia dintre noi care vor să rupă barierele gândirii convenționale. Suntem astfel forțați să trecem dincolo de pragul “normalității” și să regândim din temelii viața de zi cu zi, fără balastul și prejudecățile obișnuite. Sunt demolate și apoi reconstruite, prin soluții neconvenționale, toate marile subiecte: politica, economia, educația, securitatea, religia, guvernarea, mass-media, munca, tehnologia, precum și alte domenii importante care ne afectează Care ne afecteaza vietile.


Episodul - 1 Care democrație?

Pentru subtitrare, începeți redarea filmului, apoi apăsați butonul CC



Episodul 2 – Economia







Episodul 3 – C.V.D.



Episodul 4 – Război contra naturii




Ți se poate întâmpla pe strada sau în timp ce te uiți la televizor. Cu toții avem momente când simțim, că trăim într-o iluzie, că facem parte dintr-o paradigmă incomodă ce nu ne defineste si nu mai poate fi susținută. Acest documentar (aici impartit in patru parti) incearca sa faca putina ordine clarificand prioritar realitatile mascate, canalizand atentia asupra imaginii de ansamblu, dezvăluind în mod excepțional mecanismele care mențin artificial în viață  un sistem intrat in putrefactie. Indiferent care va fi opinia ta despre acest documentar, în mod cert nu vei mai fi aceeași persoană după viozionare. ......Lee Camp

======================

B@zar - Anunturi Vanzari;


Imprimanta Epson Stylus C40UX






ENERGII INTERIOARE - khakra

Un documentar,coborît din misticul conex, plin de culoare şi lumină care ne prezintă într-o maniera spectaculoasa si atent documentata, cei 7 centrii de forţă ai fiinţei.

În cazul în care nu aţi auzit de Anodea Judith, ea este una dintre mai mari autorităţi în ceea ce priveşte chakra-ele (centrii de forţă ai fiinţei).
Indiferent că ştii sau nu ceva de chakre sau dacă esti sau nu interesaţ de acest subiect, această prezentare vă va oferi o călătorie remarcabilă ce poate deschide,prin meditatie paralela, forte interioare, profund binefăcătoare.
Scris, produs şi narat de Judith, documentarul este o realizare la superlativ, probabil o experienţă idescriptibilă. Cuvinte potrivite nu au fost încă inventate şi nu cred că vor fi, deoarece atunci când poţi descrie o stare de spirit în cuvinte, înseamnă că ai simtit prea puţin.
Fascinantele animaţii făcute de Alex Wayne şi încântătoarea muzică compusă de Robin Silver se contopesc întru totul cu frazele rostite de Judith de-a lungul vizionării filmului. Anodeea duce privitorul într-o odisee de vis care include în mod conceptional, aventuri spirituale, intelectuale dar şi senzitive,deschizand noi perspective, în timp ce urcăm în spirală printre cele 7 chakre, printr-o experienţă educaţională plină de gust,o experienţă care poate trezi energiile spirituale.
Aceste originale explorări multisenzoriale sunt mult mai eficiente decât orice carte.
Priviţi-l, daţi-l mai departe.




Articol original: Chakra-ele Iluminate (2004)

=====================
Detalii AICI B@ZAR

Imprimante epson:detalii



Tuner TV



Placa de baza CPU-3200+


DVD - MAJESTIC


Amanunte pe pagina de B@ZAR
-pentru imprimanta intr-o postare anterioara.


SPRE LUMEA LUI CRONOS - 2

Cine este Zalmoxis

de care se cam incurca toata istoria antica si care îi face nemuritori pe geto-daci?

Religia geto-dacilor


 era fără îndoială centrată în jurul acestui zeu suprem, Zalmoxis(Zamolxis).

 Monoteistă sau politeistă? 


Chiar dacă mulți sunt de părere că religia lor ar fi fost politeistă, fiindcă mai multe izvoare se referă la mai multe nume de divinități(Zalmoxis, Gebeleizis, Apollon, Sarmis, Sabazios, Dyonisos, Bendis, Derzis, Kotys, … ). Dacă iau în considerare numărul sfinților existenți astăzi în creștinism, pe care îi cinstim și totuși indiscutabil suntem o religie monoteistă, tind să cred că înaintașii mei erau la fel. Ca atare încercările unor istorici de a descoperi în cultura geto-dacă existenţa unui politeism similar religiilor altor popoare din acea perioadă nu-şi găseşte temei sau acoperire documentară.
   Nu există alt zeu în afară de al lor” , afirmă chiar Herodot referindu-se la geto-daci, întărind astfel ideea monoteismului religios.

    Vasile Pârvan 

ni-l prezintă pe Zalmoxis ca fiind un “zeu unic” al geto-dacilor şi “zeu suprem”.
    Zalmoxis ( Ζάλμοξις)

    Istoricul antic Diogenes Laertios și Hesychius, 

afirmă că că, “geții îl venerau pe Zamolxis și-l considerau a fi Cronos(Saturn)”, iar Mnaseas din Patara spunea că ”geții îl adoră pe Cronos, numindu-l Zamolxis”.
    În mitologia greacă Cronos era una dintre cele mai vechi divinităţi (fiul lui Uranos şi tatăl lui Zeus). Cronos e stăpânul timpului și al spațiului.

    Cuvântul Zalmoxis este compus din: 

Zal +Mox ( la care s-a adăugat sufixul grecesc -is).
    Asociem termenii: Zal (za-zală – fără de început și fără de sfârșit) + Mocs(moș) = Moșul Fără de Început și Șfârșit sau Dumnezeul Moș sau Divinitatea străbună, Părintele și Creatorul lumii. De aici avem și termenul de sfinte “moaște”( relicve venerabile care reprezintă puterea terestră și celestă). În Vechiul Testament, de exemplu, dumnezeul biblic este descris ca un zeu bătrân numit „Cel vechi de zile” (Daniel 7.9)
    Sanskritul Moksha, are de asemenea semnificația de nemurire.

    La unii autori antici Saturn este numit și Deus Daciae,

supranumit și Omul, de unde identificarea lui Saturn(Cronos, Zalmoxe) cu Moș Crăciun, care duce daruri oamenilor. Apelativul Crăciun ar proveni de la termenul latin creatio, care se referă la naştere, creație. Bătrânul Crăciun este strâns legat de vechiul cult solar al solstiţiului de iarnă(când ziua începe să crească iar noaptea se scurtează, ca semn al biruinţei Luminii asupra Întunericului. Momentul când Soarele renaşte, atingând punctul cel mai sudic al cursei sale celeste și începe să urce până când va atinge punctul său cel mai înalt, la solstiţiul de vară) cunoscut sub numele de „Crăciun” (naștere cosmică și terestră) de care este legat și cultul bradului(în credința populară românească, bradul este arborele sacru, este axa cosmică în jurul căreia s-a construit Cosmosul întreg: în vârful Bradului se află raiul, la poalele lui, lumea pământeană şi la rădăcina lui, lumea subpământeană. Ca arbore cosmic, Bradul are şapte sau nouă rânduri de ramuri, reprezentând cele şapte sau nouă ceruri).

Mircea Eliade 

deosebește pe “Dyonisos de Zamolxis cu care e comparat, și câteodată confundat, de la Rohde încoace, căci zeul geților îi „nemurea” pe inițiații în misterele sale. Dar grecii nu îndrăzneau încă să depășească distanța infinită, care, în ochii lor, despărțea divinitatea de condiția umană”. Faptul că Zalmoxis făcea pe adepții școlii sale „nemuritori” depășește incomparabil concepția grecească cu privire la valoarea omului. Această superioritate l-a facut pe Mircea Eliade să intituleze un paragraf „179. Zamolxis și imortalizarea”. Scriitorii greci încearcă să integreze „doctrina și cultul” lui Zamolxis „într-un orizont spiritual de structura pitagoreeană. Ba chiar, prin Getia Minor, își însușesc cultura Zalmoxiana, socotind-o pitagoreeană.
 
     “După cum am aflat chiar eu de la grecii ce locuiesc în Hellespont şi în Pont, acest Zalmoxis ar fi fost om, rob în Samos, şi i-ar fi fost rob lui Pythagoras al lui Mnesarchos. De aici, devenind el liber, ar fi făcut avere mare şi, îmbogăţindu-se, s-ar fi întors la ai lui. Într-acestea tracii ducând o viaţă rea şi fiind cam proşti, acest Zalmoxis – care cunoscuse felul de viaţă ionian şi moravuri mai alese decît la traci, ca unul ce trăise printre eleni, iar dintre eleni pe lângă Pythagoras, care nu era vreun sofist amărât – şi-ar fi făcut un andreion în care să-i găzduiască pe fruntaşii cetăţenilor şi în timpul ospeţelor să-i înveţe că nici el, nici cei ce beau împreună cu el, şi nici cei ce se vor naşte din ei în veac nu vor muri, ci doar se vor duce într-un loc unde, trăind de-a pururea, vor avea parte de toate bunătăţile. Şi în timp ce făcea astea unul după altul şi spunea aceste lucruri, îşi făcu o locuinţă subpământeană. Şi când avu locuinţa gata, se făcu nevăzut dintre traci; coborând jos, trăi în locuinţa subpământeană vreme de trei ani. Iar lor le păru rău după el şi-l jeliră ca mort. Dar în al patrulea an se arătă tracilor şi aşa ajunse Zalmoxis să-şi dovedească lor cele ce spusese mai înainte. Astea se zice că a făcut la ei… Cât despre mine, în ce-l priveşte pe el şi locuinţa lui subpământeană nu [pot să spun] nici că nu le dau crezare, nici că le cred prea tare, dar mie îmi pare că acest Zalmoxis a trăit cu mulţi ani mai înainte de Pythagoras. Fie că Zalmoxis o fi fost vreun om, fie că este vreun daimon de pe la Geţi, să-i fie de bine.” (Herodot, secV a)
     “Căci se spune că unul dintre Geţi, Zamolxis pe nume, i-a fost sclav lui Pythagoras şi unele din cele cereşti le- a învăţat la acela, pe altele rătăcind pe la Egipteni şi cam atât. Şi întorcându-se acasă s-a făcut foarte preţuit de către conducători şi de către neamul lui tâlcuindu-le semnele prevestitoare, reuşind să-l convingă pe rege să-l ia tovarăş la domnie, ca unul ce e în stare să vestească cele din lumea zeilor. La început a fost rânduit preot al zeului celui mai cinstit la ei, dar după acestea a fost numit zeu, şi procurându-şi un loc cu peşteră necălcat de oameni, a locuit acolo, rareori întâlnindu-se cu cei de dinafară, afară de rege şi de slujitori. Iar regele i-a fost părtaş, văzând că oameniiîi dădeau ascultare mult mai mult decât înainte, ca unuia care poruncea după sfatul zeilor. Iar acest obicei s-a întins până în zilele noastre, mereu găsindu-se câte cineva cu acest caracter, care să facă voia regelui, dar care să fie numit zeu decătre Geţi. Iar muntele a trecut de sfânt, şi ei îl şi numesc astfel; iar numele lui este Kogaionon, la fel cu al râului ce curge pe lângă el. Şi într-adevăr, când Burebista a luat domnia peste Geţi, cu care deja divinul Caesar avea de gând să se războiască, Dekaineos deţinea această cinste. Iar obiceiul acesta pythagoreic al lui Zamolxis de abţinere de la [carnea] însufleţitelor s-a păstrat.” (Strabon, sec I a)
     “Acest Toxaris nici n-a mai plecat înapoi la Sciţi, ci a murit la Athenae, şi nu mult după aceea a fost considerat Erou, iar atenienii îi înjunghie jertfe, [sub numele de 'Vindecător Străin'. Căci, devenind Erou, a primit apoi acest nume. Iar cauza acestui eponimat, şi pentru ce a fost numărat în rândul eroilor şi considerat unul dintre Asklepiazi, nu e rău s-o povestim de-a dreptul, ca să aflaţi că nu doar Sciţii au obiceiul strămoşesc să nemurească şi să trimită la Zamolxis, ci şi atenienii să lase ca Sciţii să fie făcuţi zei în Grecia." (Lucian din Samosata, sec II p)


     "A avut [Pythagoras] şi fraţi: cel mai mare Eunomos, iar cel mijlociu Tyrrhenus; şi un sclav Zamolxis, căruia îi jertfesc Geţii, considerându-l Cronos, după cum zice Herodot.” ( Diogenes Laertius, sec III p)

     “Avea [Pythagoras] şi un alt flăcău pe care şi-l procurase din Thracia, al cărui nume era Zalmoxis, fiindcă la naştere a fost învelit într-o blană de urs, căci tracii spun la ‘blană’ zalmos (sau zalmon).
     Îndrăgindu-l Pythagoras, l-a învăţat contemplarea înaltă, slujbele sfinte şi celelalte slujiri ale zeilor. Unii spun că el se numea şi Thales. Barbarii i se închină ca lui Heracles. Dionysiphanes [sau Dionysophanes] spune că el ar fi fost sclav la Pythagoras, căzut în mâna tâlharilor şi însemnat cu fierul, după ce Pythagoras şi-a făcut partid şi a fugit, legându-şi fruntea din pricina semnelor. Unii spun că numele se tălmăceşte Zalmoxin: bărbat străin.” (Porphyrios, sec III p)
     “Şi de ce să ne mire aceştia, când ei aveau şi creştere şi hrană de oameni liberi? Căci Zamolxis, trac fiind şi sclav al lui Pythagoras şi auzind discursurile lui Pythagoras, fiind eliberat şi ajungând la Geţi le-a aşezat legile, aşa cum am arătat la început, şi i-a îndemnat pe cetăţeni la bărbăţie, convingându-i că sufletul este nemuritor. Încă şi acum, Galaţii toţi şi Triballii şi mulţi dintre barbari îşi cresc fiii în convingerea că sufletul nu piere, ci supravieţuieşte celor morţi, şi că moartea nu trebuie temută, ci în primejdii şi mai vârtos dorită. Şi învăţându-i pe Geţi acestea, şi scriindu-le legile, el este la ei cel mai mare dintre zei.” (Iamblichus, sec III-IV p)

     “Zamolxis: de acesta Herodot zice că Grecii care locuiesc în jurul Pontului povestesc că s-a născut ca sclav al lui Pythagoras, că apoi s-a întors, fiind eliberat şi luând corabia, şi că a deprins traiul acela cumpătat şi limba greacă, că i-a adunat la un loc pe primii dintre Asti şi a benchetuit cu ei, spunând că nici el şi nici cei care beau cu el nu vor fi vreodată morţi. Alţii spun că el e Cronos.” ( Hesychius, sec V p)
” În cea de a doua (ţări pe care le-au avut Goţii), adică pe pământul Daciei, al Traciei şi al Moesiei [l-au avut rege] pe Zalmoxis, care a fost de o uimitoare cunoaştere a filosofiei, după mărturia mai multor scriitori de anale.” ( Iordanes, sec VI p)

     “Îmi închipui că nu pentru nişte măslin sălbatic şi nişte ţelină intrau în competiţie competitorii la jocurile Olympice ori Nemeene şi mai ales nu pentru dorinţa de a prăda şi de câştig imediat, vitejii luptători de pe câmpurile de luptă se expun la primejdii deschise şi evidente. Nu. Amândoi sunt motivaţi de dorinţa unei glorii care este permanentă şi numai a lor, aşa cum poate fi ea obţinută în afară de imortalitatea conferită lor de Istorie, nu în felul riturilor lui Zamolxis şi ale închipuirilor Geţilor, ci într-un fel cu adevărat nemuritor şi divin, singurul prin care soarta muritorilor poate dura veşnic.” ( Agathias, sec VI,p)
       “Zalmoxis: cel care i-a fost sclav lui Pythagoras, după Herodot 4; scit; care când s-a întors a propovăduit că sufletul este nemuritor. Dar Mnaseas spune că la Geţi este cinstit Cronos astfel şi este numit Zamolxis. Iar Hellanikos, în ‘Obiceiuri ale Barbarilor’ spune că, Zalmoxis le-a dezvăluit aceste taine Geţilor din Tracia şi le-a spus că nici el şi nici cei cu el nu vor muri, ci vor avea parte de tot ce-i mai bun. De îndată ce a spus acestea, a construit o locuinţă subpământeană. Apoi, dispărând dintr-o dată dintre Traci, a locuit acolo. Dar Geţii i-au dus dorul. Iar în al patrulea an s-a arătat din nou, iar Tracii l-au crezut în toate. Însă unii spun că Zalmoxis i-a fost sclav lui Pythagoras Samianul, al lui Mnesarchos, şi că şmecheriile astea le-a făcut când a fost eliberat. Însă se pare că Zamolxis a fost cu mult mai înainte de Pythagoras. Nemuritori se cred şi Terizii şi Krobyzii şi ei spun că cei care mor se duc aşa ca Zamolxis, dar se întorc din nou. Şi ei cred că aceste lucruri se adeveresc într-una. Fac jertfe şi benchetuiesc, ca şi cum mortul se întoarce din nou.“ (lexiconul lui Photius, sec IX p)

      Hyppolytus, sec. III d.Hr, încearcă să demonstreze că “Zamolxes a fost cel dintâi care a răspândit doctrina pitagoreică printre druizii celți”.


      Origenes în Philosophumena, precizează că Druidismul la celți a fost introdus de “Tracul ZALMOXES”, care învățase pe druizi, printre altele, și divinațiunea prin fise și numere.
Strabon (Geografia VII, 67) îl citează pe Zalmoxis alături de Amphiaraos, Trophonius, Orfeu si Musaios, care erau renumiți prin experiențele lor extatice. Iar Pythagoras, cu care era comparat Zalmoxis, fusese pus în legătură cu Aristeas, Abaris, Epimenide, Phormion, Empedocle. “Legendele lui Pythagoras fac aluzie la raporturile sale cu zeii și spiritele”. Aristeas, eroul unei călătorii (menționate anterior) în țara hiperboreilor, la nordul Mării Negre, trecuse de la moarte la înviere. Epimenide “postise si deprinsese extazele prelungite”, devenind “stăpân al unei “înțelepciuni entuziaste”, adică al unei anumite tehnici extatice”. Phormion “a fost vindecat de o rană în urma unei calatorii extatice intr-o regiune ciudata, aparținând unei “geografii mitice”; ca și “Leonymos ajunge în “Insula Albă” – mai târziu localizată în Marea Neagră” (apud M.Eliade, De la Zalmoxis…, p.49-50, 52-54).

     Diodor din Sicilia îl situează pe Zalmolxis alături de ceilalți doi mari întemeietori de religii ai omenirii, Zarathustra și Moise.

Că ar fi fost un sclav al lui Pythagora – este pur și simpul o legendă naivă, repetată de anticii greci care observaseră asemănările între cele două învățături.
Herodot a trăit între 484-425, iar Pythagora, circa 580-495, dacă Zalmoxis ar fi fost cum se spune ucenicul lui Pythagora ar fi trebuit să fie chiar contemporan cu Herodot. Probabil, de aceea și afirmă deplin conștient: „Dar mi se pare că Zalmoxis a trăit cu mult înaintea lui Pythagora”, dar cum lui Zalmolxis nu îi poate atribui o genealogie şi origine naturală elină pentru a nu răni orgoliul grec, recurge totuși la filiațiunea cu Pythagora.
Ca atare suntem perfect îndreptățiți să afirmăm cu tărie că Zalmoxis nu a fost ucenicul și nici sclavul lui Pythagora, ci a trait cu mult înainte de acesta.
     Dacistul Cezar Boliac vorbește primul de o “anterioritate a civilizației dacice față de acțiunea civilatorie – și față de chiar civilizațiile – grecească și apoi romană”. Zalmoxis a fost un mare cărturar. El a scris Beleaginele (Legile frumoase) care stau la baza civilizaţiei umane și în școală sa a învățat pe elevii săi să scrie. Pythagora, după precepte, este limpede că a primit educația în școala ucenicilor lui Zalmoxis. Pythagora nu este decât continuatorul școlii Zalmoxiene.
     Strabon spune că „practica pitagoreică de a se abține de la carne a rămas la ei o poruncă dată de Zalmoxis (geților)” Reiese clar de aici că Pythagora a învățat la școala Zalmoxiană. Urmând pilda lui Zalmoxis, și Pythagora s-a retras „într-o ascunzătoare subterana” șapte ani, nu trei.

Istoricul grec,Hermippus Callimachius, ne spune deasemenea că Pythagora era un “discipol al înțelepciunii trace”.

Hesion scria că Zalmoxis “a promovat o învăţătură despre un trai nou, mai înţelept decât al grecilor”.
Ca urmare, Zalmoxis a fost: DAIMON GETIC(Herodot), INIȚIAT, MARE PREOT ȘI REFORMATOR RELIGIOS(Strabon, Iordanes, Herodot),MEDIC PSIHOTERAPEUT(Platon), LEGISLATOR(Diodor din Sicilia), PROFET(Strabon), ZEUL CARPATIC AL NEMURIRII(Al. Busuioceanu), ZEU TOTEMIC URS(R. Vulcanescu), ZEUL-MOȘ (N. Densusianu).

  Documentar: File de istorie



SURSA: http://hiperboreea-nemuritoare.blogspot.ro/2012/05/cine-este-acest-zalmoxis-care-ii-face.html


SPRE LUMEA LUI CRONOS - 1

Descoperirea din Masivul Sureanu din anul 1990 - un munte de aur extrem de pur unic pe Terra!
Un profesor de arheologie si un elev de-al sau au descoperit asta din greseala sub munte!
De atunci toata descoperirea este considerata "secret de stat"

 FILE DE ISTORIE


In anii ’90 a existat un program arheologic vast, in zona muntilor Orastiei, in scopul stabilirii mai precise a identitatii poporului romàn in spatiul carpatic, dar si pentru intelegerea mai buna a sistemului de fortificatii si de trai a populatiei din acea vreme. Dupa Revolutia din ’89, autoritatile au manifestat o anumita deschidere in acest sens, pana cand a fost obturata de interese ascunse si de interese politice. In acea vreme, arheologii au depus o activitate destul de intensa si rezultatele au inceput sa apara, multe dintre ele uimitoare. Au fost publicate unele lucrari despre descoperirile facute, dupa care totul a incetat brusc. Ca de obicei, s-a invocat lipsa de fonduri si a conditiilor necesare pentru continuarea sapaturilor. De fapt, atunci a avut loc o descoperire formidabila, considerata secret de stat la cel mai inalt nivel. In plus, descoperirea i-a speriat atat de tare pe oficialii romàni, incat au actionat orbeste si au ascuns atat de bine locul, incat nu a mai putut fi gasit ulterior! Nu au fost capabili sa inteleaga ce au vazut la fata locului si cu atat mai putin sa studieze problema. Desi era cea mai importanta descoperire facuta vreodata, capabila sa dea peste cap nu doar aceasta tara, ci chiar echilibrul socio-politic si economic mondial, a fost inchisa cel mai repede si ascunsa atat de bine incat a disparut cu totul. Fara a se urma protocolul obisnuit in astfel de cazuri, cercetarile initiale s-au rezumat la cateva intrebari si au fost realizate doar de structura locala de Politie. Au venit apoi trei agenti SRI care au contactat repede Bucurestiul, dar reprezentatul trimis a clacat, decizional vorbind. Au fost atat de speriati, incat au considerat ca, pentru o mai mare siguranta, trebuie sa astupe locul pana la sosirea echipajelor de specialisti. Au adus imediat o betoniera si au sigilat chiar ei intrarea, asternand pe deasupra un strat de pamant cu vegetatie. Abia au avut timp sa faca niste fotografii; restul dosarului, foarte subtire, il constituie declaratia unui profesor de istorie si lingvistica. Mai mult, masina in care se aflau cei trei ofiteri de securitate a fost implicata intr-un teribil accident, pe drumul de intoarcere la Bucuresti. Au murit toti! Abia a putut fi salvat putinul material de dosar. Prin urmare, un singur martor a ramas in viata, profesorul Constantin, de la care nu s-a putut afla mare lucru. Parca fusese lovit de dambla; nu vorbea sau vorbea foarte rar, cu lungi intreruperi. Macar avusese prezenta de spirit de a face noua fotografii, agentii de securitate facusera si ei alte patru, dar doua fusesera distruse in accident.

SPRE LUMEA LUI CRONOS


Din declaratia profesorului, reiese ca unul din siturile arheologice din acea zona abia se infiintase, sapaturile fiind la inceput. Pentru efectuarea muncii erau angajati localnici care munceau cu ziua, dar nu veneau in fiecare zi la lucru, asa ca sapaturile inaintau cu greutate. In plus, santierele arheologice erau raspandite pe o arie destul de larga in zona muntilor Orastiei, a Devei si a Sarmisegetuzei Regia. Sefii de santier erau nevoiti sa se ocupe de doua sau chiar de trei situri simultan, deplasandu-se de la unul la altul, iar prezenta lor intr-un loc incetinea ritmul muncii in altul. In aria de interes a sapaturilor intra si muntele Sureanu, care face parte din gruparea montana a Orastiei. Pe unul dintre versantii lui, intr-un fel de vaioaga, tocmai fusese deschis un astfel de sit. Se trasase planul sectiunilor de interes, se stabilisera parametrii de lucru si sapaturile demarasera doar de cateva zile, atunci cand a inceput totul. Intr-una din zile, unul dintre muncitori a lovit cu tarnacopul intr-un loc din peretele muntelui si a dislocat mai multe pietre care s-au pravalit spre el. Profesorul Constantin a auzit tipatul baiatului, a ajuns imediat langa el si l-a gasit teafar. Inafara de cateva zgarieturi, pustiul nu patise nimic. In plus, dislocarea rocilor daduse la iveala o intrare spre un fel de incapere subterana, regulata ca forma si cam de 20 de metri patrati. Arheologul a patruns in grota impreuna cu insotitorul sau si a facut o alta descoperire: o gura de aerisire care dadea intr-un pasaj de trecere in adancime. Cei doi au marit deschiderea cu lovituri de tarnacop si au inaintat pe culoar. Dupa aproximativ 20 de metri, culoarul s-a largit considerabil, iar dupa alti 50 de metri exploratorii puteau deja sa se deplaseze in picioare, perfect drepti. Profesorul a remarcat faptul ca natura rocilor de pe tavan s-a modificat brusc si in fata lui, la o distanta de vreo opt metri, a aparut un perete vertical. A remarcat, de asemenea, ca pe tavan aparusera sclipiri frumoase, pe care le-a interpretat ca fiind din mica bazaltica. Cand au ajuns in fata peretelui vertical, au remarcat o deschizatura larga, de forma unui semicerc, prin care se auzea un vuiet imens, desi indepartat, ca un fel de tunet. Impresia de forta si energie ce razbatea de sub deschizatura intunecata era atat de puternica, incat arheologul a ezitat sa mai inainteze. A decis totusi sa continue investigatia la lumina lanternelor. A realizat repede cateva fotografii si urmat de satean a inceput sa coboare pe un fel de trepte, in haul ce se intindea sub ei. De fapt era tot un culoar, lat cam de 10 metri. Arheologul era intrigat, in primul rand, de curatenia locului, ca si cum cineva l-ar fi curatat in permanenta de praf si depuneri. Se aflau deja cam la 200 de metri distanta de sit, in interiorul muntelui, si cam la 30 de metri adancime. Inaintarea era usoara, asa ca au mai coborat aproximativ 500 de metri, au ajuns la o raspantie si au ales culoarul care parea mai larg si mai inalt. Istoricul s-a apropiat de peretele lateral dreapta si l-a luminat cu lanterna. A recunoscut minereuri masive de aur care impanzeau peretele de roca. Acelasi lucru era valabil si pentru tavan si pentru peretele despartitor. Culoarul cotea lin spre stanga si apoi mergea in linie dreapta inca vreo 150 de metri, iar in capat se vedea o lumina albastra care izvora parca din sol. Profesorul a mai remarcat ca minereul de aur se “strangea” pe peretele din dreapta intr-un fel de vàna groasa de aproximativ doi metri, la mijlocul acestuia. Filonul brazda astfel zona pe o distanta de 10 metri, largindu-se apoi ca o palnie si ingloband dreptat tot peretele. Nicio mina de pe Terra nu contine asa ceva! E o imposibilitate geologica si daca profesorul nu ar fi avut prezenta de spirit de a face cateva fotografii, totul ar fi parut un basm. Cercetatorul a mai surprins in imagini si o ridicatura, ca un fel de pat din aur si ceva ca un fel de cartus egiptean din Antichitate, plin cu niste semne clare, un fel de scriere din linii si forme geometrice precise. Practic era un dreptunghi in interiorul caruia se aflau scrijelite aceste semne. Scrierea a fost analizata atat in Romania cat si in alte trei universitati celebre in lume si a fost descifrata doar partial. O bucata din text era mult mai veche decat cealalta si nu a putut fi decodata. Ca si cum pe acolo ar fi trecut mai multe fiinte, in perioade diferite de timp. Iata textul foarte scurt si criptic:

KR – IO; SAL-MOS, AICI ESTE VESNIC, LUMILE SE IMPREUNA,
   traducere din limba romàna neaosa!

Textul a fost analizat cu atentie, in colaborare cu un institut de studiu al civilizatiilor indo-europene din Franta, iar “traducerea” e fireasca: Io eu, care sunt Cronos sau, la fel de bine, Cronos sunt eu. Cel care a insemnat acolo afirma astfel ca el este insusi Cronos, care este adorat ca Stapan al Timpului. Cronos sau Timpul este considerat foarte batran, pentru ca timpul insusi este asimilat unei existente ancestrale; el este atat de vechi, incat nici nu s-a nascut! Trebuie sa fie deci o redare metaforica, cu un profund simbolism spiritual. Cel mai probabil, cel care a facut insemnarea era un sacerdot, o fiinta umana ajunsa la desavarsirea spirituala. Dar apoi urmeaza ceva neinteles: sal-mos. Aici traducatorii au oscilat, pentru ca “sal” a ridicat probleme. Cercetatorii romàni au inclinat spre “zaul”, in loc de “sal”. Cronos, zeitatea tutelara arhaica a romànilor, era numit “zaul- mos”. Extraordinara inscriptie tradusa are cam 3.000 de ani vechime. Intrebarea este: ce vechime are textul imposibil de talmacit?!

Se stie ca, din punct de vedere ezoteric, zacamintele masive din aur marcheaza intotdeauna o zona in care spiritualitatea oamenilor a atins culmi foarte inalte. Si aici este vorba despre un adevarat munte de aur, nu de zacaminte sub forma de minereuri din aur! Sa revenim totusi la expeditia profesorului Constantinescu …

POARTA STELARA



La un moment dat, tot inaintand in inima muntelui, cei doi au observat ca lumina albastra crestea in intensitate. Culoarul se termina intr-o fel de sala cu bolta imensa, cam de 3,5 m inaltime. Cam la 25 de metri de peretele imens din capatul culoarului, tronau sase jilturi ce incadrau o masa de forma paralelipipedica. Tronurile erau ìn ìntregime din aur masiv (la fel si masa) si pareau incrustate in sol. In capatul mesei era al saptelea tron, mai mare decat celelalalte, care, intr-un fel, “prezida” ansamblul. Spatarul era mult mai inalt, ajungand cam la trei metri. De asemenea, forma era deosebita fata de celelalte; nu mai era paralelipipedica, ci ca o sectiune de trunchi de con cu baza mare in sus. In spatele fiecarui tron se afla cate o placa gravata. De fapt, era cate un text alcatuit din mii de caractere si semne necunoscute, foarte clar si ordonat incrustate, dar pe care specialistii nu au reusit sa le decripteze. In spatele tronului principal, se afla de asemena o placa gigantica, inalta cam de 12 metri si lata de patru. Pe ea nu se afla gravat niciun text, ci doar discul unui soare urias, de la care plecau radial foarte multe raze catre marginea suprafetei. Ultima fotografie realizata de profesor dintr-un unghi plasat in spatele tronului principal, infatisa un spatiu gol de forma unei elipse la nivelul solului, marcat de un mic perete pe margini, ca o bordura. Profesorul afirmase ca pe axa ei lunga, elipsa masura aproximativ doi metri, iar pe cea scurta, cam un metru si jumatate. Cand s-a apropiat de acel loc si a privit in jos, a simtit ca-si pierde constienta si chiar a lesinat pentru cateva secunde. In acel spatiu gol, omul a vazut un alt univers, ca si cum ar fi privit printr-un hublou de nava spatiala, la cosmosul care o inconjoara. Vedea un spatiu cosmic negru, vedea sclipirea stelelor. Deosebirea era ca ca acel “hublou” nu exista, ci accesul era liber, ca printr-o fantana. In jos, putin lateral, a observat o planeta mare, cu formatiuni asemanatoare cu cele ale Pamantului, atunci cand este privit de pe Luna. Diferenta consta in culoarea planetei care imbina albastrul cu diferite nuante de galben si portocaliu. Atunci a lesinat pret de cateva clipe. Cand si-a revenit l-a vazut pe baiat stand chiar pe marginea acelei elipse si privind ca hipnotizat in jos, spre planeta. Profesorul a mai vazut atunci un fel de palnie stralucitoare care se ridica dintr-un punct de pe acea planeta, catre locul in care se aflau ei. S-a speriat foarte tare si s-a departat cativa pasi. Nu si-a amintit dupa aceea foarte clar ce a urmat. Stie doar ca lumina a crescut mult in intensitate, devenind alba, si ca, la un moment dat, suprafata elipsei a devenit foarte stralucitoare. Apoi l-a vazut pe baiat pasind pur si simplu peste pragul acesteia si disparand in jos, prin ea. Imediat dupa aceea stralucirea a inceput sa scada si profesorul s-a apropiat de marginea spatiului gol. A vazut cum “palnia” formata se retragea catre acea planeta foarte frumoasa, iar universul din jur redevenea linistit. Dupa un timp a vazut din nou acel vortex luminos ridicandu-se de pe planeta catre el si s-a speriat din nou, fugind catre iesire. Cu ultimele puteri a alergat in sat la sectia de Politie si a cerut sa vorbeasca la Bucuresti cu omul de legatura din SRI. In aceeasi seara au sosit trei agenti si profesorul i-a condus imediat in subteran. Nu se stie exact cum, unul dintre ei a disparut la fel ca baiatul. Au revenit din nou la suprafata si au ramas toata noaptea la intrare. A doua zi a mai venit de la Bucuresti un reprezentant special care s-a dovedit total depasit de situatie si a ordonat astuparea imediata a intrarii. I-a insotit doar soferul betonierei care a facut, la randu-i, o greseala fatala. Neobservat de nimeni, i-a urmat in pasajul misterios si la vederea filonului de aur si-a pierdut mintile. Dupa ce au astupat intrarea cu beton, ofiterii SRI l-au lasat pe profesor la Postul de Politie, iar ei au plecat cu masina spre Bucuresti. Nu au mai ajuns niciodata la destinatie, dupa cum am precizat la inceput.
Americanii acuzu,la acea vreme,ca serviciile secrete romane le ascund un secret in ceea ce priveste Masivul

DOCUMENTAR TVR1

daca se blocheaza deruleaza putin inainte din sageata dreapta de pe tastatura


La data de 22 ianuarie 2007, echipamentul bazei militare americane Macor din sud-vestul Antarcticii a inregistrat o activitate neobisnuita pe unul din varfurile muntilor de joasa inaltime, aflat la o departare de aproximativ 20 de kilometri. Astfel de semnale ciudate se inregistrasera si in anul precedent, indicand o triangulatie dubla, speciala: cu muntii Orastiei din Romània si cu muntele McKinley din Alaska. In niciuna din acele regiuni Serviciul de Contrainformatii Militare al SUA nu avea referinte despre activitati dubioase, asa ca nimeni nu intelegea care este semnificatia acelor zone. Surpriza a venit deci in luna ianuarie cand cele trei puncte au fost legate la randul lor prin indicarea unei rezultante in spatiul cosmic, avand ca tinta satelitul Europa al lui Jupiter. Atunci, o zona precisa a calotei ce acoperea acea zona muntoasa din Antarctica, de langa baza Macor, se topise in doua ore, dand la iveala un dispozitiv tehnologic de o complexitate extraordinara. Din fotografii se vedea ca obiectivul avea o forma de trunchi de con, cu baza o elipsa; in mod evident, functiona ca un fel de “baliza cosmica”. Ca dimensiuni, era cam cat o cladire cu trei etaje, iar aproape de varf, cam la doua treimi de baza, prezenta un fel de “guler”, ca un evantai amplu, posibil un fel de antena. Americanii nu au putut identifica sursa exceptionala de energie care a putut topi o masa gigantica de gheata in doar doua ore, baliza fiind acoperita cu un strat de 210 metri de gheata, dar in mod evident acea sursa provenea din interiorul dispozitivului. Dupa topirea ghetii, baliza incepuse sa emita niste semnale luminoase de o intensitate colosala, intr-un ritm foarte rapid, asemanator pulsarilor. La 72 de ore dupa declansare, in dimineata zilei de 24 ianuarie 2007, orice manifestare de acest gen a incetat. Dispozitivul a continuat totusi sa functioneze emitand energie si pastrand perfect uscat spatiul care-l inconjura. Baliza era luminata si in mod evident exista o anumita activitate interioara, insa emisiile energetice puternice incetasera.

Cercetarile au stabilit putine lucruri. Problema cea mai spinoasa era ca din primele analize ale codurilor luminoase, era clar ca se intampla ceva, in directa legatura cu locatiile din Romània si Alaska. Chestiunea se complica si mai mult atunci cand se analiza rezultanta spre satelitul Europa al lui Jupiter. Nimeni nu a inteles care era natura “amenintarii”, dar toti au fost de acord ca ceva avea sa se intample. Simetria luminoasa extrem de complicata reprezenta, dupa calculele savantilor, un fel de “numaratoare inversa”. Dar explicatiile puteau fi cu totul altele decat cele legate de ideea unei distrugeri in masa, cataclismice. ”Radarul antarctic” a fost un incident planetar, observabil din multe state si care nu poate fi negat, cel putin la nivelul serviciilor secrete. Ramane totusi misterul concluziilor finale la care s-a ajuns.

Mai multe despre aceasta triangulatie dintre Muntii Orastiei, Muntele McKinley si Antarctica puteti citi aici -
========================

B@zarPc - Pagina de anunturi.


Vand Laptop IBM-T22















Placa PCI 4+1 USB2




Despre Dieta si Alimentatia Sanatoasa in General

  Dieta unei alimentatii sanatoase,
 in viata unui sportiv, este una si aceasi cu alimentatia echilibrata.
  Pentru cei ce nu duc o viata sportiva termenul capata o conotatie medicala si anume pe cea de regim alimentar, care este de fapt unul si acelasi lucru dar privit din unghiuri diferite 
  In fapt sportivii sunt obligati sa duca o viata sanatoasa tocmai pentru ca organismul lor sa poata face fata cu succes efortului fizic si mental in mod natural si cu randament maxim.De unde si ideea conform careia un sportiv nu trebuie sa fumeze nu trebuie sa consume alcool dar mai ales trebuie sa se odihneasca suficient pentru ca organismul prin aceasta sa isi poata regenera rezervele de energie.
  Si aici se pune intrebarea;
  De ce sa nu procedeze asa si un om care nu practica sportul de performanta si nu ma pot abtine sa nu dau un raspuns evident; Pai in acest caz ar dispara tot felul de afectiuni si implicit nevoia de medici de une reiese ca un lant intreg, generator de profituri astronomice, ar disparea si el. [EiCeZici?].
dar sa continui cu BARBA introductiva
  Carbohidratii sunt alcatuiti din carbon, oxigen si  hidrogen si mai sunt cunoscuti si sub denumirea de glucide   continute de zaharuri, fainoase si fibre vegetale. Carbohidratii au 4 kilocalorii pe gram. Studiile arata ca; daca mananci ceva care contine 20 g de carbohidrati, vei ingera 80 Kcal. O kilocalorie este necesarul de energie pentru a ridica temperatura unui litru de apa cu un grad celsius. Carbohidratii sunt principala noastra sursa de energie. Daca in acest moment nu ai avea carbohidrati in organism, probabil ca ai merge ca un somnambul, asta daca ai reusi sa mergi.



   Creierul are nevoie de carbohidrati ca sa functioneze normal dar si de corpi cetonici [detalii in clip] iar muschii nostrii au nevoie de carbohidrati [polimeri ai glucozei] atunci cand fac un efort intens. Este important sa se consume destui carbohidrati pentru ca, in lipsa lor organismul poate epiuiza glicogenul din ficat in aproximativ 18 ore.

   Glicogenul este o polizaharida alba si fara gust. Glicogenul, ce se afla in ficat, formeaza o rezerva de energie.
   Daca nu mancati destul de multi carbohidrati atunci organismul va fii nevoit sa si-i procure singur. Si va face asta folosind proteinele. Dupa cum stiti, aveti nevoie de proteine pentru a construi masa musculara. Ideea este ca daca nu consumati destui carbohidrati ve-ti fii trasi inapoi.

   Exista doua tipuri de carbohidrati. Simplii si complecsi. Carbohidratii simplii se gasesc in alimente precum mierea, dulciurile rafinate si sucuri, fiind rapid digerati si utilizabili imediat pentru energie. Acesti carbohidrati ridica rapid nivelul glicemiei (glucoza din sange). Carbohidratii complecsi necesita un timp mai lung pentru a fi digerati si se gasesc in alimente precum cerealele integrale, legumele si fructele. Digestia si absorbtia lor se produce mai lent decat in cazul carbohidratilor simplii, ceea ce nu produce un raspuns insulinic atat de rapid. Carbohidratii complecsi sunt desfacuti pana la forma de monozaharide pentru a putea fi utilizati de catre celule.

   Ceea ce este important de retinut despre carbohidrati:

 1-50% din enrgia noastra vine de la ei;
 2- Ajuta la prevenirea catabolismului;
 3-Exista carbohidrati simplii si complecsi;
 4-Cei simplii dau energie imediata si in mod exploziv,
cei complecsi
 5-Dau energie treptat, pe o mai lunga perioada de timp;
 5-1 gram de carboidrati are 4 kilocalorii;

  Partea de rezistenta a acestui articol o reprezinta insa urmatorul clip [audio] care este in fapt inregistrarea unei emisiuni radio in care un cunoscut Profesor de Fitnes, in persoana Dlui. Cristian Margarit, dezvaluie ceteva secrete spectaculoase .
  Deruleaza partea muzicala de la inceput pentru a ajunge la subiect!



   Desi cele expuse mai sus  sunt adevarate, exista adepati si a consumului scazut de carbohidrati, folosind  grasimile ca si sursa de energie. Toate teoriile au fundamente stiintifice intemeiate, asa ca ambele sunt aplicabile. Care functioneaza mai bine pentru tine ramane decizia ta. Cheia este sa experimentezi, pana descoperi combinatia optima pentru tine.

========================

B@zarPc - Pagina de anunturi.


Placi Tuner Tv [Bulk]

 Detalii/drivere/pret : AICI !


Persoane Din Cercurile Google+