MOMENTUM - ELECTORALA

Antiteza politica este, paradoxal, delimitata doar de abiguitatile oratorice ce reflecta continuitatea experientelor trecute prin filtrul individualitatii si eventual* prin elogiatele mici si meschine interese de grup*, neasumate dealtfel oficial, ce se dovedeste a fi mai degraba un antimergator eligibil al democratiei contemporane*.

  Observatorul ( cetateanul ) fiind insa cel ce trebuie sa atribuie credibilitatea in forma finala, "votul", prin cumulul experimentelor anterioare ce, de regula, formeaza filtrul perceptiei egocentrismului social debordant manifestat pe de o parte de opulenta, imaginara_proprie, lipsita de pragmatism ( in inconstient ), si pe de alta de dorinta consistenta, a/de evolutie/sau de mai bine, aspect care dealtfel nu este interpretat* din aceeasi perspectiva de cei implicati*, culmea, in mod repetat, astfel, sclavul societatii, trebuie atent manipulat/constientizat pana la lacrimi*, la care sofismul evident, alaturi de atingerea unor elemente de identitate trezesc de cele mai multe ori acel "patriotism" incarcat fara doar si poate de o crasta incultura personala atent etapizata de agitatia cotidiana inoculata de mas media gen A3, stirile PRO>TV, Canal.D s.a.m.d.

 ( in acest punct religia si cei sapte ani de acasa au un cuvant greu de spus, certificand manipularea de secole )

  Astfel credibilitatea afirmatiilor expuse, unde persuasiunea transforma situatii inexistente in "imagini reale"*, printr-un discurs atent elaborat ce in final determina/directioneaza gradul de perceptie al observatorului, si duce implicit la obtinerea rezultatului dorit, dar intr-un fel, reeditând exact acel deznodamant repetitiv si monoton al istoriei care se repeta.


  Si este normal sa se repete atata timp cat interesele capitalului* sunt aceleasi de secole.
  Existenta a cel putin doua entitati politice face parte din regula jocului*, acestea reglandu-se reciproc fac ca viata sociala sa fie intr-o continua agitatie ( mediatizata cu varf si indesat ) dar care infapt ascund imaginea ( repetitiva ) comuna, anume cea de activitate economica vs profit, in favoarea nushtiu cui, ca tot acolo, intraga omenire, este datoare cu de doua ori PIB'ul globalizat.
( dar asta este o alta mancare de peste ).

  In general vorbim de contractele cu statul, contracte ce directioneaza direct procente bune din PIB catre, in cazul.ro, se reintorc in capital adica la entitati corporatiste, intrucat industria romana este sublima dar lipseste cu desavarsire . Si bun inteles tot de aici se alimenteaza si clientela politica, de regula prin interpusi, matusi, si cunoscuti*.

   Moment in care implicit si plus valoarea, adica profitul, cu mult peste valoarea medie Europeana declarata in statistici oficiale, ajunge prin diferite tertipuri comerciale, in "tarile mama" unde problema asistentei sociale are un cu totul alt aspect si implicit, impact bugetar.

  Partea proasta, ce reise din context, este ca "executantul politic", figura publica*, are pe langa platforma de partid si propriile vointe ( matusi ) care uneori nu coincid cu interesele celor reprezentati*, si uneori mai ajunge si intr-o evidenta contradictie cu ansasi interesele de partid*.  Si uite asa s-a inventat traseismul politic atat de blamat de multi. Ce sa faci neicusorule mandatu e mandat da scurt, prea scurt sa iei cate putin :) Ciolan, ciolan, da carnea unde-i? :)

Articolul se doreste un pamflet, trataț-il ca atare!