Translate

sâmbătă, 30 iunie 2018

POPUP ANDROID CAMERA

Mai nou, așa cum se vede in imagine, un cunoscut producător de telefoane a implementat camera ascunsă 😎👏😯😂😂😂


 Acum sa vedem ce aplicații folosesc camera frontală fara înștiințarea utilizatorului 😂😂😂
Oricum le rămâne  🎤

Videoclip de prezentare, clik pe titlu!

EFECTUL "FACEBOOK" vs confidențialitate

La fel ca și Google Amazon si Alexa Smart assistance, "mai nou" 😎 și Facebook poate iniția înregistrare ambientală, fără înștiințarea utilizatorilor, pentru a putea oferi servicii personalizate 😂😂😂😂😂
Nici cei de la Microsoft nu sunt străini de subiect. În acest sens am urmărit pe You tube un tutorial unde un tip arăta cum laptopul trimite ceea ce se vorbește, mai exact; dintr-o primă fază tipul arată o coală de hârtie pe care scria ceva fără să pronunțe, inițiază o căutare pe Google să vadă ce reclame apar, toate fără excepție nu aveau nici o legătură cu ce scria pe foaia de hârtie, după care începe, circa un minut, să vorbească în legătură cu ceea ce scria pe foaia de hârtie. Minune!!! La reinițierea căutării pe Google, ca prin minune reclamele făceau trimitere exact la ceea ce el discutase.

Așa că termenul de confidențialitate este de departe, "praf în ochiii gusturilor" pe față 😎

CARDUL de "SĂNĂTATE"

Termenul de valabilitate al cardului național de sănătate a fost prelungit de la 5 ani la 7 ani de la data emiterii.

CONCHISTADORI de ROMÂNIA





România în Ţara focului
“Într’adevăr la extremitatea sudică a Americii Meridionale, despărţită de continentul American prin strâmtoarea lui Magellan, se află o insulă puţin explorată încă, numită Tierra del Fuego (…). 



  În această insulă depărtată, găsim denumiri geografice, care vor surprinde negreşit pe oricare Român, precum ne-a surprins şi pe noi la prima vedere; astfel citim pe charta acestei ţări: un şir de munţi care poartă un nume scump tuturor Românilor: Sierra Carmen Sylva, mai găsim un râu denumit Rio Carmen Sylva, altul Rio Ureche, altul Rio Rosetti, negreşit în memoria marelui agitator, mai găsim în fine Punta (Capul) Sinaia şi altele. Este într’adevăr surprinzător să găsim asemenea denumiri Româneşti la extremitatea antarctică a lumei cunoscute.”


  Explicaţia o găsim în acelaşi articol – “România în Patagonia” - semnat George I. Lahovary şi publicat în numărul din 23 mai 1887 al ziarului “Epoca”: "Astfel în toamna anului trecut d. inginer Jules Popper a întreprins, sub auspiciile guvernulul Argentin, o expediţie de explorare în «Ţara de foc». Tânărul şi  cutezătorul explorator a studiat în curs de mai multe luni această întinsă regiune înca necunoscută atât din punctul de vedere fisic cât şi economic şi la 5 Martie 1877, a expus într'o conferinţă ţinută la Institutul Geografic Argentin din Buenos-Ayres, înaintea unei numeroase adunări, rezultatele obţinute în cutezătoarea şi reuşita sa expediţiune.” (“Epoca” – 23 mai 1887)

Julius Popper

O scurtă biografie a exploratorului român Iulius Popper este prezentată Societăţii Geografice Române de  dl. V. Al. Ureche la şedinţa consiliului acestei societăţi din 6/18 iunie 1887: “După aceasta, d. V. Al. Ureche cere cuvântul spre a da oarecare amănunte asupra exploratorului Julius Popper şi a ultimei sale expediţiuni în « Tierra del Fuogo »:

 D. Julius Popper este născut în 1857 în Bucureşti unde şi’a făcut în parte educaţiunea; el este fiul lui N.K. Popper, profesor la o şcoală israelită din Bucureşti şi librar-antiquar din str. Văcăreștilor.Tânărul Julius Popper, animat de spiritul aventuros al călătoriilor depărtate, a plecat din Constatinopole şi a visitat pe rând Japonia, India, China etc. La 1881 s'a întors în România, când a fost presintat de d.Ureche, atunci Ministru al Instrucţiunei Publice, Majestăţilor Lor Regelui şi Reginei la Sinaia. Peste puţin d-l. Popper plecă la Suez, călătorii în Siberia, trecu de acolo în America de Nord, la Nouvelle Orléans, unde a executat nişte importante lucrări technice, merge la Havana şi ridică planul acestui oraş (1884), trecu peste puţin în Brasilia, în Republica Argentina şi în Patagonia. Întreprinse pe contul unei Societăţi din Buenos Ayres o expediţie la sudul Republicei Argentina la  strâmtoarea lui Magellan şi în fine în toamna anului trecut (1886) întreprinse sub auspicile guvernului argentin o nouă expediţie de explorare , de astă data în Ţara de foc.”  (“Epoca” – 28 iunie 1887)

PROPER și țara de foc.


Comentariu;


Julius Popper a fost ETICHETAT ca un înverşunat exterminator al indienilor băştinaşi ai Ţării de Foc. Ca şi cum el ar fi distrus întreaga populaţie indigenă... Ca fapt divers vreau să citez câteva rânduri din cartea scriitoarei Julia Maria Cristea – „Hai hui pe meridiane”:
„Undeva, la capătul lumii, în Ţara de Foc (extremitatea sudică a Argentinei), în Uşuaia, am văzut în muzeul oraşului cum arăta fosta populaţie indigenă, ucisă – nu, greşesc - complet exterminată, de către colonizatorii catolici.

 Într-adevăr, adevăraţi reprezentanţi ai lui „hommo sapiens” dar ceva mai evoluaţi, ajunşi în epoca de piatră – despre care Darwin, marele Darwin spunea la fel: „este o ruşine ca aceste creaturi să fie considerate oameni”…deci, au fost „şterşi de pe suprafaţa pământului”. 

Pentru a-i stimula financiar, soldaţii spaniolii primeau un Peso, dacă aduceau o pereche de urechi tăiate – presupuse a fi de la un indigen localnic, pe care l-au omorât. După un timp, comandanţii spanioli – în vânătoarea lor de indigeni, au găsit o mulţime de supravieţuitori fără urechi, semn că „din milă” au fost lăsaţi în viaţă, de cei ce-şi doreau recompensa. Aşa că, aceasta nu a mai fost plătită decât la aducerea unui cap de om. Călugărul salezian Don Bosco, a reuşit să salveze un număr infim dintre ei, protejându-i în mănăstirea lui, dar totuşi, în cele din urmă, indienii localnici au fost complet decimaţi.

Apoi, ca un gest frumos care să arate posterităţii fermecătoarea faţă a umanităţii conchistadorilor spanioli, li s-a făcut în cimitirul oraşului. un impunător mormânt-virtual, monument închinat „cu multă pioşenie” indenilor exterminaţi fără milă.

Aşa se scrie istoria. Oare în cât părţi ale lumii ucigaşii nu şi-au proslăvit victoria asupra victimelor, ridicându-le „spre aducere aminte” monumente? Ceva similar am văzut în Cimitirul Eroilor din Moskova, la loc de cinste, chiar lângă intrare. Un real concurent la marea putere, care, destul de recent (1999) a suferit absolut întâmplător, un accident de avion...Şi pentru că nu mai reprezenta un pericol real, unul dintre primii doi mari oameni ai lumii, i-a ridicat un monument fastuos, cu niste cuvinte dăltuite în piatră, de te apucă şi plânsul de emoţie. No comment…”

Articol complet la adresa;

https://deieri-deazi.blogspot.com/2014/11/un-bucurestean-rege-al-tarii-de-foc.html

miercuri, 6 iunie 2018

ETIMOLOGIE



În dreptul privat roman

noţiunea de persoană în sens larg şi obişnuit desemnează omul privit ca o unitate indisolubilă în totalitatea structurii sale fizice şi psihice. La romani noţiunea de persona, adica ideea subiect de drepturi şi obligaţii se redă prin cuvântul ”persona” initial însemna masca pe care actorii o purtau cand interpretau rolurile .

încredinţate.Sensul juridic dobândit posterior de cuvîntul persona nu exclude simbolismul iniţial a termenului,ci dimpotrivă continuă deoarece ”personalitatea” sau capacitatea juridică este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, de a juca un rol în viaţa juridică.Pe lângă termenul de persona,romanii mai foloseau pentru a desmna noţiunea de subiect de drept şi obligaţii, pe cel de caput(cap) Capacitatea juridică are două înţelesuri, unul general, iar celălalt este special.

În sensul general caput înseamnă personalitatea juridică sau capacitatea de a avea drepturi, pe care un om liber poate să o aibă sub un raport oarecare
În sensul special caput înseamnă totalitatea drepturilor în ceea ce priveşte libertatea, cetăţenia, familia.

În societatea sclavagistă aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii nu erau recunoscute tuturor oamenilor, deoarece sclavii nu erau consideraţi de ordine juridică drept ,,persoane”, ci simple ,,lucruri”, ,,unelte grăitoare” şi incapabile de a avea un rol în viaţa juridică.de a fi cu alte cuvinte ,titulari de drepturi şi obligaţii.

Capacitatea juridică sau personalitatea este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, de a juca un rol în viaţa juridică. În societatea Romană numai oamenilor liberi li se recunoaşte acest drept, numai ei puteau participa la raporturile juridice ca titulari de drepturi şi obligaţii
Capacitatea juridică începe odată cu naşterea persoanei,cu condiţia ca nou-născutul să fie viu şi viabil şi să aibă înfăţişarea umană;ea poate avea eficienţă şi înainte de naştere,potrivit regulii romane ”copilul conceput este privit ca şi născut ori de câte ori interesele lui o cer”(infans conceptus pro jam nato habetur,quotiens de eius commodis agitur).În temeiul acestei reguli avortul era prohibit şi succesiunea tatălui decedat era acordată copilului conceput înainte ca acesta din urmă să fie conceput;de aceea îşi pierde eficacitatea dacă acesta se naşte mort.

Capacitatea juridică se termină odată cu moartea persoanei.În dreptul roman s-a admis ideea că personalitatea juridică a defunctului s-ar prelungi după moarte şi că ar fi reprezentată de moştenirea rămasă,până la acceptarea moştenitorului.
La Romani însă capacitatea juridică a unei persoane se lega de trei condiţii: aceea de a fi om liber, cetăţean roman şi a nu sta sub autoritatea unui şef de familie.
Personalitatea întreagă, desăvârşită, presupune reunirea a trei elemente: libertate, cetăţenie, familie, care întrunite, constituie status, caput.

STATUS LIBERTATIS – SCLAVII

Jurisconsultul Florentinus (sec. I) defineşte astfel libertatea: ,,Libertatis est naturalis facultas eius quod cuique facere libet nisi si quid vi aut iure prohibetur” (libertatea este facultatea naturală recunoscută unei persoane de a face ce doreşte, cu limitele impuse de lege sau de forţă).
Această definiţie reprezintă una din foarte puţinele excepţii ale unor autori din epoca clasică, prin care şi sclavul era recunoscut ca fiind om, fără ca prin aceasta să se schimbe cu ceva statutul juridic al celor lipsiţi de libertate
Întâlnim rare pasaje, în operele filozofilor, dramaturgilor şi chiar ale jurisconsulţilor în care să proclama că şi sclavul e un om, aceasta constituie excepţiune fără importanţă, o simplă figură retorică datorită unui vag sentimentalism
Pentru Aristotel, în vreme ce omul este în primul rând o fiinţă politică, sclavul nu este înzestrat cu facultatea de a delibera (Politica 1,13,7)

În cartea a treia, prima operaţiune căreia i se dedică Aristotel este distincţia dintre cetăţean şi necetăţean, în funcţie de unele criterii în principal politice care pot fi rezumate în participarea la putere (chiar dacă formele acestei participări pot fi foarte diferite). Din acest procedeu încă foarte clasic, care instaurează o ruptură majoră între cetăţean şi necetăţean, rezultă că sclavul nu rămâne izolat, ci dimpotrivă, se află în compania altor grupuri, opuse şi ele cetăţeanului
Sclavia (din latinescul medieval sclavus < sclavus) desemnează condiţia umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru stăpân fără remuneraţii şi ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane.

Din punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiţie, negarea egalităţii între oameni, iar filozofic sclavii erau consideraţi o specie inferioară. Sclavia poate fi definită şi ca o ,,stare de – totală independenţă, politică, socială şi economică în care este ţinută, o ţară, o categorie socială, un individ”
Cauzele sclaviei sunt: naşterea, războiul, fapte pedepsite prin pierderea libertăţii.

1.Naşterea. În dreptul roman opera principiul potrivit căruia copilul născut în afara căsătoriei, dobândea condiţia juridică a mamei, indiferent dacă tatăl fusese om liber.
2.Războiul. Până la jumătatea epocii clasice, cât a durat politica de expansiune a Romei, războiul a constituit principala sursă a sclaviei, prizonierii intrau în proprietatea statului roman, apoi erau vânduţi persoanelor particulare.
3.Fapte pedepsite cu pierderea libertăţii. În Roma Veche avea aplicabilitate regula potrivit căreia cel care trăise liber în cetate, nu putea rămâne acolo sclav şi de aceea trebuia vândut ,,trans Tiberim” (peste hotare) în Etruria
Pierderea libertăţii, caracteristică a sclavului, reprezintă consecinţa dezrădăcinării şi a excluderii acestuia din grupul la care fost adăugat în mod arbitrar.
Sclavul nu avea o personalitate juridică: după dreptul civil nu era purtător de drepturi şi datorii. El era un obiect de drept, formând un element în patrimoniul stăpânului său (dominus) care îl trata ca pe o valoare economică: îl putea vinde, dărui, îi închiria serviciile, îl da în uzufruct ca şi alte animale, îl putea părăsii ca pe un  lucru fără valoare.

vineri, 1 iunie 2018

SENZOR ULTRASONIC 😂😂😂📲


 Neoficial încă, senzorul ultrasonic va redefini din temelii termenul de protecție oferit de dispozitivele mobile.

 Acest senzor va funcționa pentru început ca un senzor de amprenta, doar că va fi sub ecran.

  După ce au dat chix cu identificarea vocala, detectarea feței și senzorul de amprenta de pe spate, dezvoltatorii au cazutcde acord să pună la punct un senzor mult mai performant.

  Acest senzor ultrasonic va detecta cu mai multa acuratețe amprenta, întregii palme 🙊🙉🙈

 Se mai spune că acest senzor va funcționa in tandem cu un cip RFID pe care utilizatorul si-l va băga undeva 😂😂😂...... în mână.

  Eu am lipit, cam târziu, o folie metalizata peste senzorul clasic, unde de regulă ții degetul când vorbești la telefon 😂📲🎩 cât despre noua tehnologie😎.


  1.  Pe ecran dai cu degetele mereu așa că, ești amprentat 😔 vrei sau nu.