AVE_M

  Cel puțin eu trăiesc în aceste zile ceea ce (să-mi trag palme) am invățat pe băncile școlii la acel obiect de studiu, la fel de obligatoriu ca și româna.
  Mă refer la economia politică, ce era ceva cam greu de digerat însă bine structurat dar mai ales bine direcționat.
  Printre doctrina iminent comunistă se strecurau, cu vârf și indesat, noțiuni ca, democrație, capitalism și tot, sau aproape tot ce este legat* de.
  Unde î-mi mai amintesc ceva legat de resursele materiale ale omenirii (capitaliste) estimate la a mai avea stocuri pentru cel mult 15_șpe ani. (se întâmpla prin anii 76.
  Pai cam așa s-a și văzut, într-un final, unde am intrat spontan în democrație, printr-o revoluție, la fel de spontană.
  Reiterând parcursul democratic, până în zilele de azi cam asta avem.
  Distrugerea propriei economii, alături de masive retrocedari (cu martori că de cele mai multe ori documente nu existau sau cu preluări de identitate, în cazul unor organizatii) pentru a lăsa loc relansării economiilor marilor puteri occidentale.

  Cum? Simplu, pensionarea bătrânilor, acei oameni deținători ai meseriilor ce țineau economia țării la standardele cerute coroborat cu deschiderea granițelor, unde rumînii dornici de libertate au reacționat previzibil.
  Astfel celor aflați întâmplător prin balcoane nu le-a mai rămas decât să falimenteze tot, să vândă eventualele sectoare strategce pe nimic ca mai apoi să poată demola ce a mai rămas, cred, ca generația revoluționara să nu mai aive nici un reper evident al existenței acesteia.

  S-au mai modificat și prin constituție câte ceva, să se poată vinde efectiv pământul țării, după care s-a trecut la îndatorarea catre fondurile de reconstrucție, internationale, perfect ca la carte.

  Școlile având deja pregatite noile contingente de trădători de neam, a trenuit scoasă și asta din legislație, și uite-ne ajunși unde am ajuns.
  Sunt mândru că m-am născut pe aceste meleaguri!
 Oricum, din ce in ce mai vizibil este faptul că paradigma capitalistă nu are nimic în comun cu democratia (punct).
  Însă te las pe tine drag cititor* să cauți etimologia cuvântului Român!
  Perioada interbelică a încercat să ne pună democrația pe cap, însă ww2 a fost de altă părere.

DEMOCRATIA CARE NE.AM DORIT.Huo

  În acest punct imaginea* pe care o trăim cu toții de mai bine de treizeci de ani își joacă pe deplin morbida revelație.

PE SCURT

  Uzurpând, voința celor ce alcătuiesc societatea, adică oamenii ce populează implicit teritoriile impricinate, adunături vremelnice de cozi de topor, subjugate ideologic și cu siguranță motivate material, au ajuns să dicteze nevoile acestui neam și nu numai ( legat* de tradiții cel puțin ) punînd totodată în față concepte ce au la bază doar expluatarea sub orice chip în beneficiul nimănui*, și implicit transformarea identității intr-un amalgam retoric al societații care în fapt ar trebui să reprezinte însăși prezența fără echovoc atestată istoric de milenii.

  Model de indatorare fără beneficii reale

.
  La un moment dat BNR a contrctat imprumuturi de câteva zeci de miliarde de Euro pentru a oferi stabilitate economică eventualilor investitori străini. Investitor care oricum nu se imprumută de la statul Român.

  Urmează Portul Constanța.....

PATOLOGIA SOCIETATII NOASTRE - EMINESCU

  Rog de la bun inceput pe cei ce "s-au tarat pe coate sa termine o facultate",  sa renunte la lectura articolului , si asta doar din considerente personale...
 ( scuze pentru acest neobisnuit "prolog").

  Fara indoiala se poate spune ca cei ce nu isi cunosc istoria ( in cazul nostru,  la aceste timpuri a si fost scoasa ca materie de invatamant din programa scolara, complet,  in ce priveste identitateta de neam, lucru ce nu se intampla si in cazul diasporei, unde comunitatile fac eforturi remarcabile in acest sens, fiind totodata mai putin influientate de tara mama*, acolo, in diaspora, Romanii isi invata copii, inafara bine inteles de limba si istoria acestui neam/popor ) isi merita soarta sau mai bine spus, o vor retrai negresit.
  Din generatiile post revolutionare dar nu numai, foarte putini sunt cei care stiu ceva mai mult decat ca Eminescu este poetul national bla... bla... bla...
  Calea pe care suntem indrumati*, in a percepe adevaratele valori degenereaza cu fiecare zi cu care, nepasatori, sau poate striviti de paradigma existentiala a vremurilor ce ne este dat sa le supravietuim, duce tot mai departe de noi, in fapt, tocmai acea identitate de neam acea mindrie care ar trebui sa ne onoreze, si anume cea de popor cu o continuitate milenara pe aceste teritorii. Intentionat nu am definit acest popor drept roman, pentru ca si aceasta denumire ne-a fost data , spre umilinta, in cinstea cotropitorilor "Romani", ca si imnul national dealtfel, ce puncteaza vizibil aceeasi idee.

(imnul poate fi ascultat integral pe radio romania actualitati la 04: 55am ).

 

  DE CE NE NUMIM ROMANI 

 

  Revenind la subiect, sa luam un pasaj din "TIMPUL" de pe la 1881, articol publicat de nimeni altul decat Eminescu, marele poet carele in fapt era un mare publicist, de unde a si fost ucis, tradat de aproapele sau ( nu dau nume )  nu a murit de boli venerice, dar asta este un alt subiect...
  ( asa se explica si aparitia unei noi* stiinte_ #fizicacuantica :P

DAR SA CONTINUI LA SUBIECT

  "Este adevărat că guvernul în aceşti din urmă ani, mai mult decât în oricare altă epocă, a dobândit drepturi mai însemnate, o influenţă mai mare, prerogative mai considerabile; dar cu cât i-a crescut mai mult puterea cu atât a scăzut în proporţiune exerciţiul libertăţii, din cauza procedărilor sale administrative, din cauza amăgirilor la care a supus toate poftele şi toate pasiunile rele, contribuind astfel a slăbi coarda pasiunilor celor bune în toate inimile. Oamenii cu sentimentele nobile şi dezinteresate cari au luat parte la mişcările de la 1848 şi 1859 sunt în drept astăzi, după câte văd, să întrebe pe corifeii partidului guvernamental de astăzi: Ce aţi făcut cu iluziunile şi cu speranţele ţării din acei ani? Nu este meşteşugire care să nu se fi întrebuinţat spre a preface drepturile puterii în instrumente de interes privat în folosul recruţilor partidului.

  O asemenea politică nu poate ameliora moravurile publice, ca una ce se adresează la pasiuni rele, la slăbiciuni, la interesul şi la viţiurile celor chemaţi. Dacă nu se va opri în drum şi nu se va schimba, ea are să facă multe victime chiar în partid. Câte scandaluri n-a produs deja, pe cari presa independentă le-a semnalat? Şi n-ar fi nimic dacă efectele ei s-ar mărgini la câteva individualităţi fără greutate şi fără valoare. Răul cel mare şi simţitor este că atinge inima ţării, moralitatea publică."

   Vizibil autentic, dar, parca desprins din zilele noastre,  prin limbaj dar mai ales prin continut, citatul reda totodata acel paradox al continuitatii, intelegi cititorule de ce nu iti este dat sa afli cu adevarat vremurile de dinaintea "regimlui comunist".
   Vremuri la care au visat dintotdeauna cei ce au tradat valorile si identitatea acestui neam, adevaratii fripturisti, adunatura de trogloditi ( ca nu stiu cum sa le mai spun )  si asta nu incepand de atunci, ci inca de pe vremea lui Decebal gasim reale dovezi de....
  Pentru a nu creea confuzie, mentionez ca; fac referire la "vreascurile padurii", la uscaciunile societatii* acele persoane lipsite de caracter/empatie, ce nu pot nicicum aborda sub alta forma viata, nu intentionez sa lezez sub nici o forma adevaratele velori*, carele si ele sunt, dealtfel, intr-o forma sau alta prinse in "hora" existentiala, independent de vointa si constiinta posedata.

  In documentarul de exceptie regasim cateva relatari/comentarii/opinii la tema;

  

 



 

Eminescu - Poet si Jurnalist

Eminescu comemorat într-o emisiune triplex la Radio România - Cultură - Radio România Actualităţi Online

Recitaluri de poezie, lansări şi expoziţii de carte sau conferinţe marchează sâmbătă 124 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu.

La Ipoteşti sa defăşurat Congresul Naţional de Poezie, iar la Bucureşti, după o slujbă oficiată la mormântul poetului, a avut loc si o ceremonie la statuia din faţa Ateneului Român.

Dimitrie Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române şi un bun cunoscator al manuscriselor lui Mihai Eminescu, a precizat că este mulţumit că a dus la final opera lui Eminescu începută de Perpessicius.

"Ea este făcută în anii cei mai grei de dictatură şi singura condiţie ce am pus-o eu întotdeauna a fost să dăm textele integral. Şi în această ediţie refăcută de mine nu veţi găsi nici un elogiu la adresa dictaturii. Dar important este că ediţia s-a terminat şi eu am făcut o nouă ediţie în care am eliminat tot ce au fost concesii din astea, teoretice, nu alte excese şi astăzi sunt satisfăcut că în 2010 şi 2011 a apărut noua ediţie a lui Eminescu", a spus Dimitrie Vatamaniuc.

Sâmbătă între orele 17.00 şi 19.00, Radio România invită ascultătorii la o emisiune dedicată poetului naţional, difuzată simultan de Radio Timişoara, Radio Iaşi şi Radio Chişinău.

Expoziţie fotografică inedită la Chişinău

Vineri, la Chişinău a fost inaugurată o expoziţie de fotografie dedicată marelui poet, transmite Natalia Zaharescu de la Radio Chişinău.

Expoziţia este formată din 22 bannere montate lânga statuia lui Stefan cel Mare şi Sfânt, în grădina publică din Chişinău.

În imagini, pot fi văzute secvenţe reprezentative din viaţa şi activitatea lui Mihai Eminescu - a subliniat directorul Institutului Cultural Român de la Chişinău, Valeriu Matei.

"Avem aici scrisorile de dragoste, cele mai puţin cunoscute, descoperite acum zece ani, într-o bancă elveţiană, scrisorile de dragoste ale lui Eminescu, către Veronica Micle, şi ale Veronicai, către Mihai Eminescu", a spus Valeriu Matei.

Ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurcă, a salutat amplasarea expoziţiei în preajma monumentului lui Stefan cel Mare.

"Este o bună idee că în proximitatea statui lui Stefan cel Mare lumea să se întâlnească, să poată privi asemenea expoziţii, să poată schimba opinii şi să poată gândi la lucrurile fundamentale ale culturii", a declarat ambasadorul României în Republica Moldova.

Academicianul Mihai Cimpoi a prezentat în cadrul evenimentului noul său volum "Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic", editat recent în 1.000 de exemplare.

"Este un instrument absolut necesar tuturor celor care îl studiază pe Eminescu în şcoli, în universităţi, şi care îl iubesc pe Eminescu", a spus academicianul Mihai Cimpoi.

Insă după cum se ştie Eminescu este recunoscut pe lîngă poezie şi pentru Publicistica sa. Jurnalistica ocupînd un loc însemnat ,fiind recunoscut drept un nationalist îndîrjit militand si evocand sub orce formă identitatea naţională.