PATOLOGIA SOCIETATII NOASTRE - EMINESCU

  Rog de la bun inceput pe cei ce "s-au tarat pe coate sa termine o facultate",  sa renunte la lectura articolului , si asta doar din considerente personale...
 ( scuze pentru acest neobisnuit "prolog").

  Fara indoiala se poate spune ca cei ce nu isi cunosc istoria ( in cazul nostru,  la aceste timpuri a si fost scoasa ca materie de invatamant din programa scolara, complet,  in ce priveste identitateta de neam, lucru ce nu se intampla si in cazul diasporei, unde comunitatile fac eforturi remarcabile in acest sens, fiind totodata mai putin influientate de tara mama*, acolo, in diaspora, Romanii isi invata copii, inafara bine inteles de limba si istoria acestui neam/popor ) isi merita soarta sau mai bine spus, o vor retrai negresit.
  Din generatiile post revolutionare dar nu numai, foarte putini sunt cei care stiu ceva mai mult decat ca Eminescu este poetul national bla... bla... bla...
  Calea pe care suntem indrumati*, in a percepe adevaratele valori degenereaza cu fiecare zi cu care, nepasatori, sau poate striviti de paradigma existentiala a vremurilor ce ne este dat sa le supravietuim, duce tot mai departe de noi, in fapt, tocmai acea identitate de neam acea mindrie care ar trebui sa ne onoreze, si anume cea de popor cu o continuitate milenara pe aceste teritorii. Intentionat nu am definit acest popor drept roman, pentru ca si aceasta denumire ne-a fost data , spre umilinta, in cinstea cotropitorilor "Romani", ca si imnul national dealtfel, ce puncteaza vizibil aceeasi idee.

(imnul poate fi ascultat integral pe radio romania actualitati la 04: 55am ).

 

  DE CE NE NUMIM ROMANI 

 

  Revenind la subiect, sa luam un pasaj din "TIMPUL" de pe la 1881, articol publicat de nimeni altul decat Eminescu, marele poet carele in fapt era un mare publicist, de unde a si fost ucis, tradat de aproapele sau ( nu dau nume )  nu a murit de boli venerice, dar asta este un alt subiect...
  ( asa se explica si aparitia unei noi* stiinte_ #fizicacuantica :P

DAR SA CONTINUI LA SUBIECT

  "Este adevărat că guvernul în aceşti din urmă ani, mai mult decât în oricare altă epocă, a dobândit drepturi mai însemnate, o influenţă mai mare, prerogative mai considerabile; dar cu cât i-a crescut mai mult puterea cu atât a scăzut în proporţiune exerciţiul libertăţii, din cauza procedărilor sale administrative, din cauza amăgirilor la care a supus toate poftele şi toate pasiunile rele, contribuind astfel a slăbi coarda pasiunilor celor bune în toate inimile. Oamenii cu sentimentele nobile şi dezinteresate cari au luat parte la mişcările de la 1848 şi 1859 sunt în drept astăzi, după câte văd, să întrebe pe corifeii partidului guvernamental de astăzi: Ce aţi făcut cu iluziunile şi cu speranţele ţării din acei ani? Nu este meşteşugire care să nu se fi întrebuinţat spre a preface drepturile puterii în instrumente de interes privat în folosul recruţilor partidului.

  O asemenea politică nu poate ameliora moravurile publice, ca una ce se adresează la pasiuni rele, la slăbiciuni, la interesul şi la viţiurile celor chemaţi. Dacă nu se va opri în drum şi nu se va schimba, ea are să facă multe victime chiar în partid. Câte scandaluri n-a produs deja, pe cari presa independentă le-a semnalat? Şi n-ar fi nimic dacă efectele ei s-ar mărgini la câteva individualităţi fără greutate şi fără valoare. Răul cel mare şi simţitor este că atinge inima ţării, moralitatea publică."

   Vizibil autentic, dar, parca desprins din zilele noastre,  prin limbaj dar mai ales prin continut, citatul reda totodata acel paradox al continuitatii, intelegi cititorule de ce nu iti este dat sa afli cu adevarat vremurile de dinaintea "regimlui comunist".
   Vremuri la care au visat dintotdeauna cei ce au tradat valorile si identitatea acestui neam, adevaratii fripturisti, adunatura de trogloditi ( ca nu stiu cum sa le mai spun )  si asta nu incepand de atunci, ci inca de pe vremea lui Decebal gasim reale dovezi de....
  Pentru a nu creea confuzie, mentionez ca; fac referire la "vreascurile padurii", la uscaciunile societatii* acele persoane lipsite de caracter/empatie, ce nu pot nicicum aborda sub alta forma viata, nu intentionez sa lezez sub nici o forma adevaratele velori*, carele si ele sunt, dealtfel, intr-o forma sau alta prinse in "hora" existentiala, independent de vointa si constiinta posedata.

  In documentarul de exceptie regasim cateva relatari/comentarii/opinii la tema;