Încercarea continuă de discreditare şi de delegitimare a adversarului, urmărind, la limită şi în mod implicit, reducerea lui la tăcere şi chiar scoaterea lui din joc (fapt care atrage, evident, din partea acestuia, reacţii amplificate, ce duc invariabil la instaurarea unei spirale vicioase infinite a bavardajului public care se hrăneşte, în gol, metatextual şi autoreflexiv, din el însuşi, consumînd spaţiul de dezbatere, reușind atragerea publicul în capcana unor unor false probleme, îndepărtate de realitatea-"referent" şi marginalizînd eventualele intervenţii directe, "pe fond"), reprezintă o cale facilă, o strategie comodă și economicoasă de a "face politică" simulînd că faci cu adevărat ceva.
Este o "politică-spectacol" într-un sens mult diminuat, de cauzalitate, menită a umple orele de program ale televiziunilor aşa-zise "de ştiri", care nu fac decît să adoarmă atenţia printr-o exfoliere semantică, a subiectului alimentândul inevitabil cu un zgomot de fond autobruiant, de rumoare socială, susținând somnolenţa şi somnambulismul generat metamorfizând informaţiile în zvonuri credibile*.
Chiar şi la televizor, presa trebuie să rămînă fundamental scrisă, nu oral-folclorică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
-Let me know, if you want out more details about what I wrote, or have something to say, leave a post in the comments box, !