AVERTISMENT

Acest site folosește "biscuiti" pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul.
Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea biscuitilor*.

Translate

A VENIT IARNA - POVESTE

Undeva, într-o ţară nici prea îndepărtată dar nici la îndemâna oricui, trăia un băieţel aşa, ca tine.
Toată ziua se jucase pe-afară în zăpadă cu prietenii lui, şi ridicase, chiar în faţa casei unde locuia, un om de zăpadă.Era acum întuneric şi ar fi trebuit să se culce, dar atât de mult îi plăcea să priveasca zăpada în lumina Lunii şi mai ales Omul de Zăpadă, încât, îngenuncheat în mijlocul patului, nu se putea hotărî să pună capul pe pernă.
Deodată, Omul de Zăpadă păru că-l priveşte şi el, cu ochii lui de cărbune, atât de intens încât băiatul simţi că ameţeşte uşor şi că fereastra se măreşte şi se adânceşte sorbindu-l.
Apoi îl auzi pe Omul de Zăpadă vorbind:
- Ce noapte frumoasă! Luna face zăpada strălucitoare, stelele scânteiază, vântul abia adie...Copacii par îmbrăcaţi în vată de zahăr! Dar cu cine să împarţi această frumuseţe dacă eşti singur?!
Şi omului de zăpadă îi scăpă o lacrimă care imediat se făcu un ţurţure minuscul.
-Nuuu, nuuu eşşşti sssinguuur! se auzi o voce venind de pretutindeni. Pe uuunde am trecuuut, am văzuuut...muuulţi oameni de zăpadă...
Vocea se transformă într-un şuierat şi Omului de Zăpadă i se păru că vântul s-a înteţit puţin.
- Suuunt chiar vântuuul, răspunse vocea gândurilor Omului de Zăpadă.
-Unde sunt alţi oameni de zapadă?



-Chiar lângă Paaarc,nuuumai la doua cassse distanţă...E o fetiiiţă de zăpadă...
Omul de Zapada cazu pe gânduri.După el, distanţa era imensă.Cum ar fi putut vorbi cu fetiţa?
-Din păcate, n-am cum să ajung la ea.Nici dacă aş striga, nu m-ar putea auzi! se întristă Omul de Zăpadă.
- Te ajuuut eu, zise vântul.Şooopteşşşte ce-ai vrea sssa-i ssspui,atunci când eu trec mai iute pe lângă tine,şşşi-am sssă-ţi port vooorbele... pââână la ea...
Omul de zăpadă zâmbi.Se simţi chiar pus pe şotii:
-Sunt un visător, un dansator înnăscut şi nu iubesc căldura.Vrei să fii prietena mea?
Apoi se răzgândi:
-Nu, stai vântule!
Dar vântul nu-i mai răspunse.
Omul de Zăpadă simti cum i se strânge inima:,,dacă se va supăra?" se frământa el.
Clipele păreau o eternitate...În cele din urmă,vântul apăru.
-Ce-a...Ce-a spus, vântule? întrebă Omul de Zăpadă simţind cum în mod inexplicabil, inima lui se încălzeşte ameninţător.
-A râs, răspunse vântul.A spus ca vrea să te vadă.
Dupa un prim elan de bucurie, Omul de Zapada iar se întristă.
-Dar asta e imposibil, şopti el.
-Nuuu chiar, zise vântul.Fulgii de zăpadă se comportă în prezenţa mea ca nişte stereograme...Zâmbeşte- vei fi fotografiat şi codat, se hlizi vântul.
Omul de Zăpadă zâmbi sfios,muşcându-şi ruşinat buza de jos.Se gândi apoi să-şi compună o mimică dură, cu o privire de erou încercatşi calm, sigur pe el.Dar vântul iarăşi plecase.
În cele din urmă, aproape de miezul nopţii, se întoarse.
-Ei, ce-a zis?!
-A spus ca esti ,,cool", zise vântul.
-Cum?!
-S-a emotionat foarte tare.Nu-si imaginase ca eşti aşa frumos.Asta a zis ea, râse vântul.Mie, sincer, nu mi se pare c-ai fi chiar aşa.
-Şi pe ea...pe ea n-ai ,,fotografiat-o''?
-Ba daaa...şopti vântul complice.Dar pe furiş, pentru ca după ce te-a văzut, s-a emoţionat şi s-a răzgândit.
-Nu mă place, se întristă Omul de Zapada.
-Ba daaa...Ia priveşte aici!
Şi vântul aduse în faţa Omului de Zapada o perdea densă de fulgi.
-Nu văd nimic!
-Priveşte prin ei, îl îndemna vântul.
Omul de Zapadă avu impresia că perdeaua de fulgi capătă profunzime, apoi, din ce în ce mai clar, în mijlocul ei, o zari pe fetita de zapadă.Nu era atât de înaltă ca el, dar era altfel, mai delicată, cu forme mai armonioase; parcă si textura zăpezii era alta.Si avea un zambet atat de frumos, incat Omul de Zapadă rămase fără grai.
-Vreau să merg la ea, zise el.Te rog, poti face asta pentru mine? Pentru noi?
Vântul nu răspunse.
-Te implor, zise Omul de Zapada.Aş da orice sa fiu cu ea,s-o privesc,să vorbim, să dansăm...O singura dată...
Vântul tăcu un timp, apoi zise:
-Chiar dacă mâine amândoi veti fi zăpadă?!
-Da, chiar dacă! se cutremură Omul de Zapadă.Dar...trebuie s-o întrebi şi pe ea.
Vântul plecă şi se întoarse foarte repede de data aceasta.
-E de acord, însă trebuie sa ne grabim.Curand, vor veni zorii zilei si lucrurile acestea nu mai sunt posibile.Ţine-te bine!
Apoi vântul începu să sufle din ce în ce mai tare, cuprinzându-l pe Omul de Zapada din toate părtile.Acesta simti cum se clatină din toata fiinţa sa, crezu că se prăbuşeşte si după o clipă se simţi ridicat deasupra locului unde fusese pana atunci, dupa care statu in echilibru pe marginea scarilor de la intrare,ca in cele din urma sa alunece usor pe deasupra zăpezii, la jumătate de metru inăltime.
Ajunse destul de repede la intrarea in parc.Din intuneric se desprinse Fetita de Zapadă, zambind, cu zambetul ei minunat.Se priviră o clipa, atat cat să se recunoască sufletele unul cu celalalt, apoi intrară in parc si nu se opriră decat pe fata inghetată a Lacului, pe care Luna îl îneca în splendoare.Acolo isi uniră mainile şi incepura să lunece pe gheaţa, intr-un dans ireal, delicat si pasional in acelasi timp, din ce in ce mai apropiati si mai indragostiţi, până cand zorii se iviră iar ei se prefacură in doua lebede de zapadă, care se scufundara una in cealaltă, pană cand vantul devenit viscol le ridică in aer, precum un nor de fulgi de zapada, amestecati in cele din urmă cu fulgii care cădeau de-a valma din cer.
Numai că fulgii aceia purtară,in miezul lor, pană se topiră, stereograma a doua inimi de zapadă alaturate.

Dimineata, băietelul se trezi si se uită in curte.Viscolul adusese si mai multa zapadă.
-S-a spulberat Omul tău de Zăpadă, zise tatăl baiatului cu parere de rau.
-Nu, zambi baiatul.A plecat!



B@zar.PC - Pagina de anunturi: IT - SH - AICI !


Laptop IBM - T22

Imprimanta Epson Stylus


Televizor Philips D50.

Router Wireless - NetGear



Persoane Din Cercurile Google+